Distribuie cu:

Facultatea de Filozofie „Ioan Duns Scotus,” din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic din Roman, a comemorat în ziua de 7 noiembrie 2014, memoria fericitului Ioan Duns Scotus, renumit filozof şi teolog franciscan, aparţinând culturii medievale. Memoria acestuia a fost evocată în cadrul sfintei liturghii, prezidată de către pr. lect. univ. dr. Mihai Gal, decanul acestei facultăţi. Un alt moment evocativ l-a constituit vizionarea filmului Duns Scotus (2011).

După 7 secole Ioan Duns Scotus, este prezent și actual: prezent cu spiritul său arzător și apostolic și prin viața autentică de sfințenie. Actual prin geniul său filozofic și teologic în patrimoniul cultural al Bisericii.

Duns Scotus a fost supranumit: „turn al credinței”, (Ioan Paul al II-lea) care oferă și astăzi „o armă împotriva ateismului contemporan”, (Paul al VI-lea). Discipol fidel al sfântului Francisc de Assisi, fericitul Ioan „a contemplat şi a predicat în mod asiduu întruparea şi pătimirea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea). Duns Scotus reprezintă un model de armonizare a speculațiilor filosofice și teologice cu cele ale înțelepciunii creștine.

Spre deosebire de mulţi gânditori creştini ai timpului, Duns Scotus a susţinut că: „Fiul lui Dumnezeu s-ar fi făcut om chiar dacă umanitatea nu ar fi păcătuit (…). Întruparea este lucrarea cea mai mare şi cea mai frumoasă din toată istoria mântuirii, şi că aceasta nu este condiţionată de nici un factor contingent, dar este idea originală a lui Dumnezeu de a uni în sfârşit întreaga creaţie cu sine în persoana şi trupul Fiului său”.  Duns Scotus a avut un rol deosebit în apărarea dogmei Neprihănitei Zămisliri, potrivit căreia Fecioara Maria a fost ferită de păcatul originar.

Multe secole după moartea sa, discipolii lui Duns Scot, „scotiștii”, au fost într-o permanentă dispută cu „tomiștii”, discipolii lui Toma de Aquino. Influența lui Duns Scot s-a exercitat în special asupra scolasticii spaniole tardive, iar în restul Europei asupra unora din filosofiile iluminismului (Christian Wolff, Immanuel Kant). Elemente dezbătute în operele lui Duns Scot au fost reluate în secolul al XX-lea de filosofi ca Charles S. Pierce și Martin Heidegger.

Ioan Duns Scotus s-a născut în 1266 în Scoţia. La 17 martie 1291 a fost sfinţit preot. A studiat la Oxford, Cambridge şi Paris, sub îndrumarea unor importanţi maeştri. În anul 1303 s-a deschis lupta dintre regele Franţei, Filip cel Frumos, şi Papa Bonifaciu VIII. Scotus a fost expulzat din Franţa pentru că a susţinut interesele papale. Între anii 1303-1304 a predat la Oxford şi s-a întors la Paris în anul 1304. În tot acest timp Duns Scotus, cunoscut şi sub numele de „Doctorul subtil” a desfăşurat o impresionantă activitate ca maestru şi scriitor. În 1307 s-a transferat la Koln, unde a continuat să predea. Duns Scotus a murit la 8 noiembrie 1308, la numai 43 de ani, lăsând un număr important de lucrări. Ioan Paul al II-lea l-a proclamat Fericit la 20 martie 1993 definindu-l „rapsodul Cuvântului întrupat şi apărătorul Neprihănitei Zămisliri”.

Fr. Mihai Percă

Distribuie cu: