Privirea unui Crucifix
După expunerea spre venerație și rugăciune din seara de 27 martie 2020 pe esplanada bazilicii vaticane, Crucifixul miraculos venerat de secole în biserica ”Sf. Marcel”, din centrul istoric al Romei, a revenit în centrul slujbelor din Săptămâna Sfântă prezidate de papa Francisc. Prezența Crucifixului a transmis un mesaj pe care nenumărate persoane din lumea întreagă, în acest moment de grea suferință din cauza pandemiei, l-au înțeles nemijlocit și l-au păstrat cu deosebită venerație în adâncul sufletului.
Distribuie cu:
Săptămâna Sfântă, timpul liturgic cel mai important al anului, a început în bazilica San Pietro sub privirea Crucifixului de la biserica ”Sf. Marcel”, pus în centrul presbiteriului, pe fundal. Este Crucifixul făcător de minuni care a scăpat neatins de văpăile incendiului din 22 mai 1519 și dus de popor în procesiune pentru a invoca oprirea ciumei. din 1522 Sculptura de lemn, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea, a străbătut de nenumărate ori cetatea Romei. Înainte de timpurile noastre, ultima dată a fost acum douăzeci de ani, când Sfântul Ioan Paul al II-lea a vrut să-l aibă alături în bazilica vaticană pentru Ziua iertării din timpul Marelui Jubileu al anului 2000. Papa Francisc a mers mai întâi să viziteze Crucifixul și să se roage înaintea lui în aceste timpuri dramatice, apoi a vrut să-l aibă alături în Piața San Pietro pustie pentru ”statio orbis”, rugăciunea făcută la lăsatul serii pentru a implora sfârșitul pandemiei.
Vineri, 27 martie a.c., după cum s-a văzut, ploua. Crucifixul, imaginea la care s-au uitat împreună cu episcopul Romei zeci de milioane de persoane cu ajutorul legăturii TV și via web, deși era sub acoperișul fațadei bazilicii, a fost atins de picăturile de ploaie. După cum s-a văzut bine și de data aceasta, datorită reapariției sale în centrul liturgiei din Duminica Floriilor, opera de artă nu a suferit daune mari sau semnificative, spre deosebire de ceea ce au susținut unele voci. Au fost doar câteva mici retușări, efectuate în arcul de timp al unei dimineți de experții restauratori ai Muzeelor Vaticanului, în deplin acord cu Supraintendența italiană. Retușările s-au referit la mici desprinderi, legate, printre altele, și de problemele deplasării și care erau, în parte, preexistente. Aceste intervenții mărunte și rapide au pus în siguranță capodopera de artă și devoțiune care, după celebrările Paștelui, se va întoarce în biserica ”Sf. Marcel” de pe Via del Corso.
În tradiția creștină, arta și frumusețea au avut întotdeauna un rol fundamental pentru a ajuta intrarea în mister, în celebrarea liturgică, în rugăciune, în cunoașterea Scripturilor. Crucifixul despre care vorbim aici este o operă care a străbătut istoria Cetății Eterne, încărcându-se cu durerea, rugăciunile, speranțele și devoțiunea generațiilor. A constituit un punct de referință în momentele deosebit de dramatice pentru viața romanilor din secolele trecute. De aceea, prezența Crucifixului în Piața San Pietro în seara de vineri, 27 martie a.c., iar acum, în interiorul bazilicii, pentru riturile pascale, are o semnificație profundă. O semnificație pe care au înțeles-o nemijlocit nenumărate persoane din lumea întreagă, în acest moment de suferință pentru zeci de mii de victime ale pandemiei.
* * *
Material apărut pe www.vaticannews.va/ro