Catedrala "Preasfântul Nume al lui Isus" din Raleigh, Carolina de Nord. Credit: Jason Schronce/Shutterstock

Distribuie cu:

În cuvintele Sfântului Bernardin din Siena: „Acesta este acel nume preasfânt dorit de patriarhi, aşteptat cu nerăbdare, invocat în mijlocul strigătelor de suferinţă, invocat cu suspine, implorat cu lacrimi, dăruit atunci când soseşte plinătatea harului”.

Numele Domnului

Numele „Isus” provine din forma latină a grecescului „Iesous” (Ἰησοῦς), care, la rândul său, este transliterarea ebraicului „Yeshua” (Yēšūaʿ) sau „Yehoshua” (Yəhōšūaʿ) sau, în forma sa contractată, „Joshua”, care înseamnă „IHWH (Domnul) mântuieşte”.

Începuturile venerării Preasfântului Nume al lui Isus datează din timpul sărbătorilor liturgice din secolul al XIV-lea. Sfântul Bernardin din Siena, în secolul al XV-lea, împreună cu discipolii săi, a răspândit venerarea numelui lui Isus, iar un secol mai târziu, în jurul anului 1530, Papa Clement al VII-lea a acordat Ordinului Franciscan autorizaţia pentru celebrarea Oficiului Sfântului Nume al lui Isus.

IHS

Sfântul Bernardin obişnuia să poarte o pancartă din lemn care arăta Euharistia înconjurată de raze cu monograma „IHS”, o abreviere a numelui lui Isus în greacă (Ἰησοῦς).

Mai târziu, tradiţia devoţională a adăugat un nou sens acestei monograme, transformând-o într-o „cristogramă” latină: „I” de la „Iesus” (Isus); „H” de la „Hominum” (al oamenilor); „S” de la „Salvator” (Salvator). Altfel spus, IHS înseamnă „Isus, salvatorul oamenilor”. Ulterior, vor fi adăugate noi semnificaţii.

Sfântul Ignaţiu de Loyola şi iezuiţii au făcut din această monogramă emblema Societăţii lui Isus.

Ajutoare spirituale

Invocarea cu credinţă a sfântului nume al lui Isus aduce ajutor în nevoile trupeşti, conform promisiunii lui Cristos: „În numele meu vor scoate diavoli, vor vorbi limbi noi, vor lua şerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca” (Mc 16,17-18). În numele lui Isus, apostolii au dat putere ologilor (Fap 3,6; 9,34) şi viaţă morţilor (Fap 9,40).

Din Enciclopedia Catolică:

„Oferă mângâiere în încercările spirituale. Numele lui Isus îi aminteşte păcătosului de tatăl fiului risipitor şi de bunul samaritean; îi aminteşte celui drept suferinţa şi moartea Mielului nevinovat al lui Dumnezeu.

El ne protejează împotriva Satanei şi a vicleniei sale, căci diavolul se teme de numele lui Isus, care l-a învins pe cruce.

În numele lui Isus obţinem orice binecuvântare şi har pentru timp şi veşnicie, căci Cristos a spus: «Orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da» (Ioan 16,23). De aceea, Biserica îşi încheie toate rugăciunile sale prin cuvintele: «Prin Domnul nostru Isus Cristos» etc.

Astfel se împlinesc cuvintele Sfântului Paul: «în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt» (Fil 2,10).”

(După Catholic News Agency, 3 ianuarie 2024)

Traducere de Ovidiu Bişog

*

Material apărut pe www.ercis.ro

Distribuie cu: