Misiune, familiaritate și ospitalitate
Interviu cu Ministrul general al Fraților Franciscani Conventuali, Carlos Trovarelli, realizat de pr. Damian Pătrașcu
Ministrul general în cadrul unei ceremonii la Bazilica Sfântului Anton. (© Arhiva MSA)
Distribuie cu:
1. Părinte Carlos, aţi fost ales de puţin timp Ministru general al Ordinului Fraţilor Minori Conventuali. Vă rugăm să vă prezentaţi pe scurt. Cine sunteţi? De unde veniţi?
Sunt născut în Argentina, „în sudul lumii”, în 1962, într-o regiune care se numeşte Patagonia, mai concret la Rio Negro, dintr-o familie de emigranţi, după cum e tipic în Argentina. Tatăl meu este italian şi mama mea (trecută deja în ceruri) era fiica unor sloveni. Am doi fraţi şi o soră şi mulţi nepoţi şi strănepoţi. Am studiat inginerie chimică până la intrarea mea în Ordin. Din 1985 aparţin de Provincia Rioplatensă „Sfântul Anton de Padova”, care cuprinde Argentina şi Uruguay, şi acolo, în ambele ţări, am realizat formarea mea iniţială, viaţa fraternă în comunitate şi slujirea mea. Între anii 1992 şi 1994 am fost oaspete în provincia-mamă la Padova (Italia), pentru a face studiile de masterat la Institutul de Liturgie Pastorală al mănăstirii „Sfânta Iustina” (la Padova am cunoscut primii confraţi români, cu care sunt şi astăzi nu doar confrate, ci şi prieten). În Provincia mea am desfăşurat diferite slujiri legate mai ales de pastoraţia tinerilor şi cea universitară, formare, activitate academică şi multe alte servicii pastorale şi legate de guvernul Provinciei, ca secretar provincial şi definitor, vicar provincial şi, în cele din urmă, ministru provincial pentru două perioade consecutive, dincolo de animarea Federaţiei noastre conventuale pentru opt ani ca preşedinte, iar ultimii ani ca definitor general.
3. Având în vedere că aţi fost deja Asistent general pentru mai mulţi ani, presupun că cunoaşteţi Ordinul din interior, cu bucuriile şi suferinţele sale. După părerea dumneavoastră, unde se situează Ordinul nostru, în interiorul atâtor ordine şi congregaţii de viaţă consacrată şi, mai amplu, în Biserica universală?
Ordinul nostru nu este unul foarte mare, chiar dacă ne regăsim în 64 de ţări, dar este un Ordin cu o identitate foarte bine definită, care este aceea a comunităţii, şi aceasta este una dintre caracteristicile noastre. Când spun „comunitate” nu mă refer la faptul de a locui împreună, aşa cum este caracteristic întregii vieţi consacrate, ci mă refer la criteriul fratern, la stilul fratern. Pentru noi, fraternitatea este modul în care facem totul: trăim, ne rugăm, gândim, programăm şi ducem înainte misiunea noastră cu criterii fraterne. Dincolo de acestea, a fi custozi ai corpurilor sfântului Francisc şi sfântului Anton de Padova „transmite” lumii că avem o continuitate neîntreruptă în viaţa franciscană, de la fondarea carismatică până în zilele noastre. Suntem martori ai primei comunităţi franciscane, chiar dacă nu în afara şi nu dincolo de marea familie franciscană.
3. Poate este prea devreme, dar vă întrebăm: pe care străzi vă gândiţi să purtaţi Ordinul nostru în următorii şase ani? Ce consideraţi că ne cere Cristos şi Biserica în acest moment precis al istoriei?
În primul rând, mă gândesc să continui cu seriozitate şi implicare deciziile luate în recentul nostru Capitul general. După cum ştiţi, la fiecare şase ani, în adunarea noastră capitulară, aprobăm moţiuni şi facem un program pentru următorii şase ani, iar mie ca ministru, împreună cu asistenţii mei, îmi revine responsabilitatea de a-l duce la îndeplinire. De fapt, în acele decizii sunt prezente anumite provocări ale timpurilor noastre, cum ar fi misiunea, adică o misiune dezvoltată pentru timpul nostru (de exemplu, noua evanghelizare în timpuri de descreştinare şi de indiferenţă), pastoraţia tinerilor (în această lume care „foloseşte” tinerii, ducându-i la consumism şi la individualism), comunicarea şi utilizarea noilor mijloace (în timpuri de hipercomunicare mediatică), stilul de viaţă simplu şi eco-sustenabil (în timpuri de risipă şi de nedreptate în ceea ce priveşte creaţia, inclusiv fiinţa umană!), munca de echipă pentru împărăţia lui Dumnezeu (împreună cu laicii), implicarea în problemele de astăzi (cum ar fi emigraţia forţată) şi alte teme legate de carisma noastră, cum sunt: fraternitatea, minoritatea, mărturia evangheliei în cultură, în societate, serviciul pentru poporul lui Dumnezeu în misiune.
4. Provincia noastră în România are numeroşi fraţi tineri. Aţi avea de transmis un mesaj deosebit?
Da! Provincia din România este în prezent una dintre cele mai importante, chiar dacă e tânără după noua fondare; dincolo de aceasta, are în istoria ei îndepărtată şi recentă o experienţă de mărturie mare şi curajoasă. De aceea, simt că trebuie să cer în special fraţilor tineri să menţină cât mai sus idealurile franciscane, cum ar fi: viaţa fraternă în comunităţi, smerenia, misiunea cu bucurie, simplitatea şi seriozitatea în studiu, reflecţia, rugăciunea şi actualizarea permanentă, pentru a menţine spiritul deschis pentru lume cu un mesaj profund. Le cer fraţilor să fie deschişi şi pentru misiune cu mult curaj, în special în disponibilitatea de a merge acolo unde este mai mare nevoie, pentru că în oferirea de noi înşine se află viaţa noastră, iar aici chemarea întâlneşte menirea sa desăvârşită.
5. Francisc este primul Papă argentinian, iar dumneavoastră, la fel, sunteţi primul Ministru general argentinian. Vă cerem un mesaj cu conotaţii argentiniene pentru cititorii revistei noastre.
Noi, argentinienii, suntem rezultatul unui mare întreg de culturi, datorită numeroaselor valuri de imigraţii în ultimele cinci secole. De aceea ne place să fim deschişi şi primitori, şi acesta este mesajul pe care îl adresez cititorilor: să fie întotdeauna deschişi ca să-l recunoască pe celălalt, să-l primească aşa cum este, să fie mereu pregătiţi să-i facă pe ceilalţi să intre în propria casă (şi în propria viaţă), pentru a le dărui timpul lor, şi astfel ceva din viaţa lor (şi din mântuire, pentru noi, care suntem credincioşi). În Argentina avem o băutură care se numeşte mate şi pe care o beau toţi din aceeaşi cană, în semn de ospitalitate şi de familiaritate. Acesta este mesajul meu.
***
Material publicat în ediția tipărită a revistei Mesagerul sfântului Anton, An XXVI, nr. 155, iulie-august 2019.




