Masă rotundă. Omul: filosof, teolog, mistic
Distribuie cu:
Vineri, 27 februarie, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, a avut loc masa rotundă a studenților intitulată: «Omul: filosof, teolog, mistic» organizată de Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, și de Facultatea de Teologie Pastorală. Cele două facultăți prin această masă rotundă, au împărtășit rezultatele cercetării științifice a studenților întreprinse în cadrul primului semestru al anului academic 2014-2015.
Moderatorul acestei mese rotunde a fost pr. asist. univ. Virgil Blaj, care a prezentat lucrările ce urmează a fi tratate și a reliefat faptul că aceste lucrări științifice au în centrul lor omul, în contextul raportului dintre credință și rațiune. Această întâlnire este una fraternă, colegială și constructivă. Înțelegerea omului, și deci recunoașterea celuilalt, reprezintă începutul filosofiei. Reflecția teologică ne conduce către optimismul antropologic, regăsit în relația cu Cristos.
În continuare, a urmat prezentarea lucrării: Omul în căutarea sensului vieții, unde fr. Cherecheș Mihai, a caracterizat societatea în care trăim, unde termeni precum: scop, esență, sens, nu-și mai găsesc locul, sunt înțeleși greșit ori sunt interpretați după bunul plac al fiecăruia. Așadar, vedem cum termenul scop este relativizat. Există o așa numită cultură a provizoriului, care nu oferă ceva stabil; nu mai există viitor, ci doar prezent.
În această cultură a provizoriului, unele curente de gândire moderne au încercat să „distrugă” religia, să o transforme într-o non-valoare, spunând că este dăunătoare poporului, că este otravă. Ateismul, pozitivismul, descoperirile ştiinţifice l-au pus pe om în centru, să-l facă de sine stătător, într-un cuvânt zeificându-l pe om. Au dorit să spulbere orice speranță; nu i-au mai lăsat omului nici o firimitură de sens. Împotriva acestei gândiri, a fost amintit sfântul Ioan Paul al II-lea care afirma că: „sensul divin al vieţii este mai important ca viaţa însăşi”.
Alți autori menționați care au oferit un răspuns cu privire la sensul vieții au fost: Andrzej Grzegorczyk, care spune că: viața se aseamănă cu un examen în care Dumnezeu pune întrebările și ne evaluează răspunsurile și Viktor Frankl, cunoscut psihiatru, considerat fondatorul logoterapiei. Logoterapia (etimologic: logos – cuvânt, sens), se concentrează asupra sensului existenței și asupra căutării sensului de către om. Conform logoterapiei, această strădanie a omului de a găsi sens în viața sa reprezintă forța motivatoare primă în om. Misiunea ei este de a ajuta pacientul să găsească sensul vieții sale, întrucât logoterapia îl face conștient de logosul ascuns al existenței sale, ea fiind un procedeu analitic.
Trecerea de la imaginea omului postmodern la redescoperirea omului din perioada medievală a fost făcută prin lucrarea: Voluntarismul în viziunea lui Ioan Duns Scotus, susținută de fr. Ghiurca Iulian.
Această lucrare are în centrul cercetării teoria primatului voinței asupra cunoașterii, al trăirii asupra științei, care reprezintă una din dimensiunile fundamentale ale gândirii lui Ioan Duns Scotus. Voluntarismul Doctorului Subtil este încadrat într-o concepție rațională asupra realității și se sprijină pe argumente psihologice, etice, ontologice și teologice. Duns Scotus scoate în evidență în repetate rânduri rolul de ghid al voinței, care acționează asupra voinței, care acționează asupra intelectului orientându-l spre o anumită direcție și îndepărtându-l de alta. Astfel, voința este singura expresie autentică a transcendenței omului asupra universului.
Duns Scotus, îi atribuie lui Dumnezeu libertatea absolută; totuși, omul este liber în fața sa, putând să-l refuze. Libertatea este componenta esențială a voinței umane, care nu are alt fundament decât în sine însăși, ceea ce înseamnă că condiția voinței este specifică și autonomă. Un argument ce susține această teză, este în cazul acesta, referința la apostolul Paul care învață că iubirea este superioară credinței și speranței; dar iubirea rezidă în voință, astfel rezultă că iubirea este mai nobilă decât inteligența.
Abordarea omului din perspectivă teologică, paulină, a fost tratată de fr. Vătămănelu Dan prin tema: Optimism antropologic în Rom 5,12-21.
Într-o epocă post-creștină, se pune alternativa între om și evanghelie, rațiune și credință, Cristos sau omul. Pasajul din Rom 5,12-21, nu ne pune în fața unei alternative în care alegerea uneia dintre figurile prezentate ar însemna negarea celuilalt, ci în fața unei noi alegeri a omului. În Isus, natura umană nu este denaturată sau anulată ci exaltată până la cea mai semnificativă expresie a existenței.
Din acest punct de vedere, puterea umanizatoare a lui Cristos nu subjugă omul ci, din contră, îl sustrage de la tot ceea ce în natură, cultură sau viață socială îl dezumanizează pe om. Ca ultim Adam, Cristos este promisiunea schimbării omului și a lumii, proces deja în desfășurare.
Ultima prezentare intitulată: Meister Eckhart: mistică și filozofie, a fost susținută de fr. Bejan Gabriel.
Johannes Eckhart (cunoscut mai ales sub numele de Meister Eckhart), a fost unul dintre cei mai mari mistici creștini și în același timp teolog și filosof. El a fost considerat unul dintre cei mai controversaţi gânditori creştini ai Evului Mediu, iar aura de mistic şi „teolog al extazelor” a depăşit cu mult faima lucrărilor sale scolastice, redescoperite abia în 1886. În lucrarea susținută de fr. Gabriel Bejan, despre acest mare filosof, teolog și mistic a încercat să pătrundă puțin în gândirea sa plecând de la câteva din operele și afirmațiile sale. A argumentat în acest sens care era viziunea sa despre esse și inteligere, despre suflet și har, despre transformarea unitivă, în eztazul eckhartian, dar și despre Dumnezeu.
Cel care va recunoaşte public importanţa învăţăturilor a fost Papa Ioan Paul al II-lea, care în 1987 afirma despre teologul german: „Mă gândesc la minunata istorie a misticismului renan şi flamand din secolele XIII şi XIV. Nu era Eckhart cel care îşi învăţa discipolii: Tot ce Dumnezeu îţi cere mai urgent este să ieşi din tine însuţi (…) şi să-l laşi pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în tine? Cineva poate să obiecteze faptul că, detaşându-se de lume, misticul îl va părăsi pe aproapele său. Dimpotrivă, acelaşi Eckhart afirmă că misticul este prezent, în mod miraculos, chiar la acel nivel unde îşi poate atinge şi ajuta cu adevărat fraţii, adică în Dumnezeu.
Părintele moderator asist. univ. Virgil Blaj, la finalul prezentărilor i-a invitat pe studenți, la un dialog cu privire la sensul existenței și al vieții omului la conturarea unei înțelegeri unitare a lucrărilor. Părintele moderator a făcut o concluzie generală a lucrărilor prezentate și le-a mulțumit tuturor pentru colaborare și participare.
Fr. Mihai Percă