Hramul Surorilor Clarise din Roman

Distribuie cu:

Cu sensibilitatea sa poetică aparte, cu jovialitatea și profunzimea sa, dar și cu bucuria specifică spiritualității franciscane, părintele provincial ne-a transmis prin cuvântul de învățătură cât de vitală, benefică, mângâietoare, tămăduitoare și divină este puterea iertării.  Deoarece „A  ierta este ceva divin, noi avem nevoie să ne recunoaștem sărăcia și să cerem Dătătorului a toate darul iertării”. Cerând, vom fi îndestulați. „Iertarea trebuie pregătită, rugată (…). Iertarea adevărată se dă și se primește în genunchi (…), dacă nu pe genunchii reali, cel puțin cu sufletul îngenunchiat (…)”. Pentru a cere și a oferi iertare e nevoie de un suflet nobil, umil, pentru că iertarea e un dar gratuit. Nu suntem iertați pentru că merităm, pentru că ne-am ispășit greșelile, ci pentru că suntem iubiți și iertați necondiționat. E Iubirea pe care o putem experimenta în mod profund în special prin taina spovezii. Întrucât era posibilitatea obținerii indulgenței plenare, părintele ne-a orientat atenția spre izvorul acestui dar, marele privilegiu pe care Sfântul Francisc l-a obținut de la Isus, pentru salvarea sufletelor.

În seara aceleiași zile de sărbătoare, am început novena în cinstea Sfintei Clara, avându-l ca predicator pe părintele Iosif Beșleagă. Cu pasiune și elan spiritual, determinare și convingere, părintele ne-a introdus în misterul virtuților teologale, cardinale și morale, încurajându-ne să extindem sfera interpretărilor la nivel individual.

În solemnitatea sfintei Clara, ne-am bucurat de mărturia simplă și fraternă a prezenței părintelui Lucian Dămoc, OFMCap., care a celebrat Liturghia de dimineață. Cu delicatețea sa umană, în omilie, ne-a încurajat să ne transpunem personal în ambianța descrisă în fragmentele liturgice, pentru a ne oglindi în ele și a ne însuși esența mesajului: chemarea, logodna și căsătoria mistică din care nu lipsesc pustiul și încercările vieții, însă privind la Cristos, și rămânând uniți cu El, putem trăi cu El, în El și prin El o viață în fidelitate.

Pentru cuvântul de învățătură împărtășit la Sfânta Liturghie pontificală solemnă de la ora 18:00 din Sărbătoarea Sfintei Clara, îi suntem recunoscătoare părintelui Iosif Beșleagă. Cuvântul cheie al sfintei Evanghelii, a fost „a rămâne”.  Părintele Iosif a punctat pe importanța de a rămâne în Dumnezeu. A rămâne ancorați, lipiți, legați, încorporați în Sfânta Treime, trăind din aceeași sevă, din aceeași viață. Sfânta Clara a ales să rămână. Și rămânând, a învățat de la Francisc să privească. A început să vadă dincolo, să vadă invizibilul, să-l vadă pe Dumnezeu în leproși, în cei săraci, marginalizați și în toți. Rămânând, Clara a învățat să privească cu ochii lui Dumnezeu, până când ochii săi au devenit una cu ochii Mirelui Său, Cristos. Astfel și-a înțeles menirea: participarea tăcută și discretă la misiunea Sfântului Francisc cu rugăciunea și caritatea ascunse, pentru că: „Nu ar exista pescari buni, dacă nu ar fi țesători tăcuți de plase”.  Înțelegem de aici că vocațiile și implicit viețile noastre, chiar dacă sunt diferite, se întrepătrund și se susțin reciproc, pentru că sunt complementare și sunt toate necesare Bisericii, pentru a merge împreună spre unitate. Doar rămânând în El, în comuniune cu adevărata Viață, putem și noi să fim împliniți, și să ne asumăm într-un mod responsabil propria vocație, în orice stare de viață ne-am afla, contribuind astfel la repararea Bisericii, la susținerea mădularelor sale fragile.

O bucurie aparte a fost dată de prezența cordială, simplă și senină a Preasfințitului Petru Sescu, episcop auxiliar de Iași, care ne-a transmis salutările și prețuirea Preasfințitului Iosif Păuleț. Asemenea bunului păstor, a prezidat plin de umanitate Sfânta Liturghie pontificală solemnă, rezumând cu profunzime și concizie viața Sfintei Clara în trei cuvinte: sărăcie, umilință și iubire. Sărăcie care nu înseamnă mizerie, ci dezlipire; umilința care înseamnă a ne recunoaște așa cum suntem, fragili, greșitori și curajul de a spune iartă-mă, și a oferi iertarea, toate pentru a semăna din ce în ce mai mult cu Cristos și a-i primi și iubi pe toți cu iubirea Lui! Acesta este, de fapt, idealul evanghelic, viața lui Cristos, dorul și trăirea sfinților Francisc și Clara, dar și dorul tainic al inimilor noastre, al tuturor.

Sperăm ca amintirea acestor zile și bucuria sărbătorii, împărtășită cu toți cei prezenți fie în mod real, fie prin intermediul Radioului ERCIS FM (spre care se îndreaptă mulțumirile noastre), să persiste în inimile noastre ca un parfum de speranță.

Mulțumim tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la bucuria acestor sărbători (corului din Parohia „Coborârea Duhului Sfânt” din Adjudeni, binefăcătorilor, preoților participanți la aceste celebrări, pr. predicator Iosif Beșleagă, pr. decan Sebastian Bilboc, și în mod cu totul special părintelui asistent al clariselor, pr. Alexandru Olaru, pentru disponibilitatea sa organizatorică).

Mai presus de toate, mulțumim din inimă tuturor pentru prezență și comuniune, asigurându-vă de rugăciunea și de susținerea noastră discretă și ascunsă, în împletirea tainică a zilelor, aici, între zidurile tăcute ale mănăstirii din Roman.

Surorile Clarise din Roman
11 august 2023,  Solemnitatea Sfintei Clara de Assisi

*

Mai multe imagini puteți vedea aici.

Distribuie cu: