Arborele familiei franciscane - detaliu.

Distribuie cu:

Luăm în discuție un argument important care mai întotdeauna creează o situație neplăcută: franciscan și minorit. Distincția, susținută cu tărie de savantul Grado Giovanni Merlo, este – ni se pare – totalmente legitimă și foarte inteligentă. Chestiunea aceasta (contrar a ceea ce înțeleg unii) nu constă în a afirma că Ordinul fraților minori, cu istoria sa de opt secole și cu diferitele sale familii, a „trădat” sau doar a „manipulat” vocația inițială a Părintelui Francisc, ci constă în stabilirea raportului dintre voința lui Francisc și transformarea micii fraternitas a săracilor care făceau pocăință din Assisi într-un Ordin. Între secolele la XI-lea și al XIII-lea, în Biserica latină au avut loc o mare reformă și o revoluție semnificativă: unul dintre rezultate a constat în apariția Ordinelor mendicante (împreună cu Universitățile, Inchiziția, misiunile, „Munții de Pietate” etc.), care la rândul lor au devenit un punct de plecare pentru evoluția ulterioară.

Totuși, însușirile de franciscan și minorit nu sunt exact același lucru, nu sunt chiar sinonime; dar nu sunt nici chiar total diferite, și cu atât mai puțin opuse și incompatibile. Am putea spune (într-un mod schematic, provizoriu și imperfect) că franciscan e tot ceea ce ține de persoana lui Francisc, fiul lui Bernardone din Assisi, iar minorit se referă la sfântul Francisc, Părintele Ordinului (dacă poate fi numit adevăratul fondator al Ordinului este o altă problemă, pe care nu o voi analiza aici, și oricum nu sunt cel mai potrivit pentru a o examina) și la Ordinul însuși.

De altfel, nu se poate vorbi de caracterul minorit excluzând elementul franciscan: contrariul însă nu e întotdeauna obligatoriu. Am putea spune că franciscan este sufletul ființei în care trupul este minorit? Fără îndoială acest lucru i se potrivește sfântului Francisc întrucât el se identifică cu fratele Francisc; dar el oricum ar fi fost fratele Francisc chiar și fără stigmate, fără contribuția lui Elia și Bonaventura, fără rigoarea Spiritualilor și fără geniul Observanților. Chiar și fără succesul răsunător de care s-a bucurat și care, sub anumite aspecte, pare aproape să-l copleșească.

(traducere din limba italiană de fr. Cristian Clopoțel)

Franco Cardini este titular de istorie medievală la Universitatea din Florența

∗∗∗

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.it

Distribuie cu: