Loading...

Elogiul bătrâneții

În aceste zile de răspândire a coronavirusului, nu e defel lesne persoanelor în vârstă să urmărească buletinele de știri explozive ce insistă asupra faptului că cei morți sunt, cu precădere, bătrâni, care pe deasupra suferă și de anumite patologii. La astfel de știri, reacția celor vârstnici este mai degrabă amărăciunea decât teamă, pentru că sunt siliți să răspundă încă o dată unor rațiuni de natură medicală, demografică și economică. Bunăoară, nu există o raportare la ei ca la bărbați și femei aflați încă printre noi, care ar vrea să adauge viață zilelor lor din ce în ce mai nesigure.

Elogiul bătrâneții- © Pexels

Distribuie cu:

Existența umană a fost dintotdeauna marcată de anumite perioade specifice, așa numitele etape ale vieții: copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea. Ei bine, astăzi în Occident bătrânețea nu este doar un dat biologic, ci o perioadă chinuitoare din pricina unor rațiuni culturale. Cei în vârstă sunt neproductivi și, prin urmare, sunt percepuți ca persoane cu relevanță socială scăzută. De cele mai multe ori sunt considerați nesemnificativi, lipsiți de opinie, deoarece nu mai vrem să auzim nimic de la ei. În situațiile cele mai rele, ei sunt abandonați.

Ar trebui oare să afirmăm că îmbătrânim doar pentru a muri? Dimpotrivă, nu este oare bătrânețea timpul necesar împlinirii vieții, pentru înțelegerea și lectura ei în deschiderea asemenea unei țesături, deci pentru a ne descoperi și a ne cunoaște mai bine? Nu este bătrânețea timpul în care, prin ridurile feței, arătăm o anamneză a celor trăite? Cu o mare inteligență și cu un bun simț al umorului, James Hillman afirma că „chirurgia estetică reprezintă o crimă împotriva umanității”, pentru că vrea să șteargă în om urmele umanizării, amintirea ostenelilor, suferinței, bucuriei și iubirii trăite de-a lungul zilelor și etapelor vieții.

Doar bătrânețea poate fi anotimpul cel mai propice iubirii, nu doar în sensul unei iubiri solicitante, ci mai degrabă a unei iubiri ce se maturizează și ne învață să înfruntăm corect lupta împotriva morții. O luptă ce se concretizează printr-o serie de bătălii prin care rezistăm în ultima etapă a vieții: împotriva cinismului, împotriva renunțării la entuziasm și mirare… Și din nou, bătălia prin care evităm să stingem gratuitatea, „dezinteresul”, întâietatea de a trăi și a fi asupra lui a avea și a face.

Îmi spunea un bărbat că după cel de-al Doilea Război Mondial a ocupat diferite locuri de muncă pentru a reuși să supraviețuiască, el și familia sa: „În viață trebuie să-ți imaginezi multe locuri de muncă. Dar mai presus de toate, dacă te oprești, va trebui să-ți imaginezi bătrânețea, pentru că ea nu poate fi ultimul loc de muncă înainte de moarte”. Acesta este motivul pentru care în Grecia cei în vârstă sunt numiți kalógheroi, „bătrâni frumoși”, și în timpul festivităților când sunt numărați anii bătrâneții lor, li se cântă: „Să fii iscusit, înțelept, așa vei trăi tot mai mult!”.

* * *

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.it

Distribuie cu: