Lc 20,27-38

În acel timp, au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: „Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!» Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii.  Cel de-al doilea şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. În cele din urmă, a murit şi femeia. Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”. Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morţii învie, o arată şi Moise în relatarea despre rug, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”.

Comentariu

Pe vremea lui Isus, în Israel, existau două concepții despre învierea celor răposați și viața veșnică. Unii spuneau că nu există înviere, și aceștia erau saduceii – o grupare aristocrată de preoți, cărturari și funcționari de la templul din Ierusalim.  Alții, respectiv fariseii, învățau că există înviere și viață veșnică, doar că și-o imaginau ca un fel de prelungire desăvârșită a acestei vieți. Cu alte cuvinte, în viața de dincolo cei drepți se vor bucura de ceea ce s-au bucurat în viața aceasta dar în mod desăvârșit și pentru totdeauna.

În evanghelia de astăzi, saduceii vin la Isus, și chiar dacă știau că acesta nu prea îi agreează pe farisei, din învățătura lui, și-au dat seama că și el vorbește despre o viață veșnică și despre înviere.

De aceea, se apropie de el și îi adresează o întrebare de felul acelora pe care, probabil, le adresau și fariseilor pentru a ridiculiza, a lua în râs, învățătura lor despre înviere.

Îl numesc, nu fără ironie, „învățător” și, făcând referință la „legea leviratului” din Dt 25,5, îl întreabă a cui va fi la înviere femeia care a avut șapte soți. Legea leviratului obliga ca atunci când moare soțul, femeia rămasă văduvă să fie luată ca soție de fratele răposatului, pentru ca să-i asigure descendența. Primul fiu care se năștea trebuia să primească numele celui răposat.

Răspunsul lui Isus este nou și surprinzător, atât pentru saducei, cât și pentru farisei.

În primul rând, Mântuitorul spune categoric că există viață veșnică. „Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii.”

În al doilea rând, Isus învață că în viața de dincolo, condiția oamenilor va fi diferită de cea experimentată pe pământ, căci „vor fi asemenea îngerilor și fii ai lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, viața de dincolo nu va fi o prelungirea desăvârșită a modului de a trăi pe acest pământ, ci va fi ceva nou, ceva diferit; vom intra într-o condiție a vieții pe care o trăiesc îngerii și Dumnezeu.

În concluzie, Isus ne sfătuiește să nu banalizăm învierea și viața de dincolo, fabulând despre cum ar putea fi, ci să ne încredem în imaginația absolută a lui Dumnezeu și în puterea sa de a pregăti celor care-l iubesc pe el „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit” (1Cor 2,9).

Din Izvoarele Franciscane

„Episcopul din Assisi, la care omul lui Dumnezeu mergea deseori să ceară sfat, l-a primit cu multă bunăvoință pe Francisc și i-a spus: «Mi se pare că viața voastră este grea și aspră, întrucât nu dețineți nimic în lumea aceasta». Răspunse sfântul: «Preasfințite, dacă am avea bunuri de păzit ne-ar trebui arme, pentru că din cauza averilor apar probleme și certuri, și astfel este împiedicată în multe feluri atât iubirea lui Dumnezeu cât și a aproapelui. De aceea, nu vrem să avem nici un bun vremelnic în lumea aceasta». Episcopului i-a plăcut mult răspunsul omului lui Dumnezeu, pentru că disprețuia toate lucrurile vremelnice și mai ales banii, în așa măsură încât recomanda în toate regulile mai ales trăirea sărăciei și-i îndemna pe frați să evite banii” (FF 1438).

Distribuie cu: