Luca 23,35-43
Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de el, spunând: “Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul”. Și soldații îl luau în râs, când se apropiau de el, și-i aduceau oțet, spunând: “Dacă tu ești regele iudeilor, salvează-te pe tine însuți”. Deasupra lui era și o inscripție: “Acesta este regele iudeilor”. Unul dintre răufăcătorii răstigniți îl insulta, spunând: “Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe tine și pe noi!” Dar celălalt, mustrându-l, i-a răspuns: “Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeași condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a făcut nici un rău”. Și spunea: “Isuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta!” Iar el i-a spus: “Adevăr îți spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!”

 
Comentariu
Generic, în accepțiunea tuturor, un rege este o persoană deosebită, care a avut norocul de a se naște într-o familie bogată, iar acest rege este chemat la o misiune nobilă de a conduce cu braț puternic toată împărăția încredințată. Este persoană chemată să reprezinte și să protejeze interesele cetățenilor și ale națiunii întregi. Pentru a face acest lucru, el trebuie să fie sincer, de ajutor, imparțial, dispus să se ierte pentru binele comun și capabil să salveze națiunea și indivizii din situații dificile. În limbaj biblic, regalitatea unei persoane, are o conotație absolut diferită, iar cel chemat să îndeplinească această funcție, primește o misiune clară din partea lui Dumnezeu, regalitatea având un caracter divin. Sărbătoarea lui Cristos, Regele Universului, încoronează întreg anul liturgic și prezintă regalitatea sa, în apogeul operei sale de mântuire. Cheia pentru citirea Evangheliei de astăzi se află în acea afirmație tulburătoare a mulțimii către Isus: „Dacă ești regele iudeilor, mântuiește-te pe tine însuți”. Regalitatea sa este cu totul paradoxală, iar textul evanghelic relatat de sfântul Luca, ne oferă un text al pătimirii sale glorioase, unde crucea este tronul său de domnie. Contrastul este izbitor, nu avem un rege cu inele strălucitoare, nici cu diademe regale, sau sceptre, El se prezintă în perfectă simplitate, dovedind prin sacrificiul său suprem dragostea deosebită pentru unul fiecare dintre noi.

Tabloul este tragic, un bărbat învins de o cruce, condamnat de propria făptură și flancat de doi tâlhari, poate fi regele nostru? Pentru a răspunde la această întrebare, să încercăm să privim mai mult calvarul. Evanghelia ne spune, iar prin credința noastră mărturisim că de pe acea cruce, Isus a promis tâlharului care s-a căit viața cea veșnică. Cristos aflat între cer și pământ este capabil să comunice speranță, să promită viața veșnică, iar acest răufăcător, devine primul locuitor al cerului. Iar el i-a spus: “Adevăr îți spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!” aceasta este adevărata regalitate a lui Cristos, plină de umilință, trăită în speranță, dătătoare de credință. Finalul se prezintă tragic, dar învierea este glorioasă și ne prezintă adevărata viața, care va continua alături de Dumnezeu și sfinții săi.

Regalitatea lui Isus, nu este perenă, nu se bazează pe forță și cu atât mai puțin pe minuni spectaculare. Minunea cea mai mare nu ar fi să coboare de pe Cruce, dar să rămână acolo și să ducă planul său de mântuire la desăvârșire, dovedit prin acest fapt cea mai mare dovadă de iubire, o iubire necondiționată și în slujba omului. Atotputernicia sa nu se manifestă în stăpânire ci în slujire, gest pe care l-a făcut în seara cinei de taină, când a îngenuncheat plin de smerenie și a spălat picioarele ucenicilor săi, dând exemplu de iubire prin slujire. În spirit de credință și în duh de umilință să ne plecăm fruntea în fața adevăratului Rege, pentru ca El să reverse în inimile noastre toate acele haruri de care sufletul nostru are nevoie pentru a ajunge la mântuirea promisă celor care cred și își mărturisesc credința în numele Sfintei Treimi.

Din Izvoarele Franciscane
FF 1424: Într-o dimineață de iarnă, pe când era îmbrăcat doar în niște haine umile și insista în rugăciune, fratele său trupesc, trecând prin apropiere, a spus cu ironie unui concetățean: ”Spune-i lui Francisc ca să-ți vândă cel puțin un ban din sudoarea sa!”. Omul lui Dumnezeu, la auzul acestor cuvinte, inundat de fericirea celor mântuiți, cu fervoare spirituală a răspuns în franceză: «Voi vinde această sudoare, și chiar foarte scump, Domnului meu».

Distribuie cu: