Luca 21,5-19
Iar unora, care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase și daruri votive, le-a spus: “Cât despre lucrurile acestea pe care le admirați, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea și care va fi semnul că ele se vor întâmpla? El le-a zis: „Fiți atenți să nu fiți înșelați căci vor veni mulți în numele meu, spunând: „Eu sunt!” și: „Timpul este aproape”. Nu vă luați după ei. Când veți auzi despre războaie și revolte, nu vă temeți, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârșitul”. Apoi le spunea: „Se va ridica un popor împotriva altui popor și un imperiu împotriva altui imperiu. Vor fi cutremure mari și, în diferite locuri, foamete și epidemii; vor fi fapte înfricoșătoare și semne mari din cer. Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi și vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi și închisori, vă vor duce în fața regilor și guvernanților din cauza numelui meu. Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. Întipăriți-vă în minte: să nu vă preocupați cum vă veți apăra, căci eu vă voi da grai și înțelepciune cărora nici unul dintre dușmanii voștri nu le va putea rezista și nici răspunde. Veți fi trădați de părinți, de frați, de rude și prieteni și vor ucide pe unii dintre voi; veți fi dușmăniți de toți din cauza numelui meu. Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră vă veți mântui sufletele”.

Comentariu
Textul evanghelic redactat de sfântul Luca conține prima parte a discursului lui Isus despre timpurile din urmă. Isus rostește acest discurs în fața templului din Ierusalim și pornește de la admirația față de frumusețea sanctuarului și a ornamentelor sale. Isus avertizează poporul despre iminenta distrugere a templului în urma războiului romano-evreiesc din anii 60-70 care va duce la dărâmarea sa din temelii și la persecuția poporului. Luca vrea să întărească în credință comunitatea creștină, reamintind că Isus a prevăzut toate aceste lucruri și le-a sugerat anumite comportamente pentru astfel de situații. Mai presus de toate, Luca îi invită pe creștini să nu-și piardă credința: însăși apariția acestor fapte ar fi fost semnul întoarcerii iminente a Domnului Înviat iar cu această întoarcere, eliberarea lor va veni în sfârșit. Aceste situații vor fi normale în istoria Bisericii: războaie, persecuții, neînțelegeri, ura față de creștini. Luca îi îndeamnă pe credincioși să înfrunte toate aceste dificultăți cu perseverență și încredere în ajutorul Domnului.

Cuvintele lui Isus sunt în contrast puternic cu laudele templului. Cu expresia „vin zile” El subliniază caracterul profetic al cuvântului. Acest verset are o mare afinitate cu profeția distrugerii Ierusalimului, care va conține imagini cu adevărat apocaliptice, dar nu va fi încă sfârșitul. Isus îi îndeamnă să nu se lase înșelați de toate aceste semne, dar mai ales de pseudo – profeții care vor încerca să ducă poporul în eroare, profețind în numele Domnului. Cristos îi îndeamnă să nu se ia după ei, căci profeția lor este falsă și lipsită de autoritate. Luca vorbește aici despre profeții mincinoși care se ridicau în comunitățile creștine în momentul scrierii și anunțau iminenta parusie. Când auziți despre războaie și revoluții, nu vă îngrozi, pentru că aceste lucruri trebuie să se întâmple mai întâi, dar sfârșitul nu este imediat.Toată cele relatate se vor împlini, dar evanghelistul notează că toate cele care vor veni, vor oferi o posibilitate propice de a da mărturie despre credința celor care vor fi aflați vrednici să primească împărăția lui Dumnezeu și dreptatea ei. Fragmentul conține un îndemn și o promisiune, și anume că viața veșnică este dată celui care perseverează până la capăt. Acest îndemn se adresează tuturor și poate fi aplicat vieții creștine în general. Credința și perseverența sunt două elemente esențiale care trebuie să caracterizeze viața creștinului de zi cu zi, pentru că o astfel de perseverență permite credinței să aducă roade bogate pentru împărăția lui Dumnezeu. Sub privirea milostivă a lui Dumnezeu se deapănă istoria, El este stăpânul timpului, în El trăim, ne mișcăm și suntem.  Nimic nu ne poate înspăimânta, atâta timp cât acceptăm fiecare zi ca fiind darul lui Dumnezeu, având certitudinea că suntem copiii Celui Preaînalt.  

Din Izvoarele Franciscane
FF 1440: Sfântul Francisc, de-acum plin de harul Duhului Sfânt, i-a chemat la sine pe cei șase frați și le-a prezis ceea ce urma să li se întâmple. Le-a spus: ”Fraților preaiubiți, să analizăm vocația noastră. Dumnezeu, în milostivirea Sa, ne-a chemat nu numai spre mântuirea noastră, ci și spre mântuirea multora. Să mergem, așadar, prin lume, îndemnându-i pe toți, mai mult prin exemplu decât prin cuvinte, să facă pocăință pentru păcatele lor și să-și aducă aminte de poruncile lui Dumnezeu. Să nu vă fie teamă că veți părea mici și fără cultură, ci vestiți cu mult curaj și simplitate pocăința. Să aveți încredere în Domnul, care a învins lumea! El vorbește cu Duhul său prin intermediul vostru și în voi, îndemnându-i pe toți să se convertească la El și să păzească poruncile Sale. Veți întâlni unii credincioși, blânzi și binevoitori, care vă vor primi cu bucurie și vor asculta cuvintele voastre. Mult mai mulți, însă, vor cei increduli, care vă vor ofensa și vă vor respinge, pe voi și propovăduirea voastră. Prin urmare, propuneți-vă să suportați orice lucru cu răbdare și umilință”.

Distribuie cu: