Loading...

Duminică, 2 iunie 2019, a VII-a din Timpul Paștelui – Anul C

 

Ioan 17,20-26
Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine și cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de crearea lumii. Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut numele tău și-l voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei.

 

Comentariu
Fragmentul evanghelic relatat, constituie ultima parte a rugăciunii sacerdotale, rostită de Isus la ultima cină pe care a luat-o cu ucenicii Săi. Atitudinea lui Isus în rugăciune este semnul vizibil de comuniune perfectă ce o are cu Tatăl Său și se poate observa cu ușurință elementul central al împărtășirii care este unitatea. Isus încredințează cuvântul Său ucenicilor, pentru ca ei să-l poată transmite mai departe, iar mesajul său să ajungă la toți oamenii care inspirați de Duhul Sfânt vor crede în evanghelie. ”Ca toți să fie una” Este dorința cea mai puternică a Mântuitorului și conține darul unității ce izvorăște din cele două elemente fundamentale, adevărul și iubirea. Aceste două elemente sunt surori ”gemene” deoarece sunt inseparabile. Nu poate exista adevăr fără iubire și nici iubire fără adevăr, iar Papa Paul al VI-lea spunea: ”adevărul fără iubire ucide”. Unitatea este elementul cheie al rugăciunii lui Isus și își găsește împlinirea în adevăr și iubire. Primii creștini, prin faptele lor pline de iubire, au contribuit la convertirea păgânilor. Cum au reacționat primii creștini la această poruncă nouă? În bine cunoscuta sa lucrare intitulată Apologeticum, Tertulian, scriitor din secolul al II-lea, a menționat ce spuneau unii despre creștini: „Priviți cum se iubesc unii pe alții și cum sunt gata chiar să moară unii pentru alții“. Darul unității este invocat în acest fragment evanghelic de cinci ori, cu invitația precisă ca apostolii să continue în lume predicarea cuvântului pentru toți oamenii, ca toți să ajungă la mântuire prin credință în unitatea păcii.

”Rugăciunea este înălțarea minții noastre către Dumnezeu” CBC, 88. Isus își înalță inima și mintea la Tatăl Său din ceruri pentru a-i încredința pe apostoli și prin ei întreaga omenire, pentru ca toți să trăiască în duhul unității și al dragostei frățești. Isus a încredințat apostolilor și în mod particular lui Petru și succesorilor săi, misiunea de a mărturisi prin cuvinte și fapte dragostea lui Dumnezeu. Mărturia cea mai frumoasă se regăsește în darul unității și al dragostei trăite în adevăr. Deși nu o mărturisește în mod explicit, Isus se roagă pentru ”barca” lui Petru, Biserica, care se va forma din cei care vor crede și-L vor mărturisi pe Dumnezeu. Și deși ”barca” lui Petru se află pe marea învolburată a istoriei, lovită și asaltată din toate direcțiile, ea își continuă misiunea sa salvifică, iar năvoadele pescarilor sunt forța harului divin în care oamenii îl descoperă pe creatorul lor și devin mărturisitori ai iubirii milostive.

Încercând să ne rugăm împreună cu Isus cu aceste cuvinte, descoperim cu ușurință carențele personale care ne împiedică să rostim cu buzele și mărturisim cu viața credința care o purtăm în inimi. Suntem indeciși, nesiguri, iar acest fapt conduce la o risipă de energie fantastică. În perioada de rugăciune dedicată unității creștinilor, mărturisim cu voce tare acest deziderat al lui Cristos ”ca toți să fie una”, însă din nefericire preferăm egoismul, preferăm singurătatea, avem convingerea că ne putem conduce singuri viața. Aceste convingeri însă sunt doar o capcană, iar viața trăită fără Dumnezeu și lipsită de comuniunea fraților noștri, este lipsită de adevăratul sens și bucuria de a trăi în unitate, pace și iubire.

 

Din Izvoarele Franciscane
FF 178/3: Ah, cât de glorios, sfânt și măreț este să ai un Tată în ceruri! Cât de sfânt este și cât de drag, plăcut, umil, pașnic, dulce, amabil și de dorit mai presus de toate este să ai un astfel de frate și un astfel de fiu, Domnul nostru Isus Cristos, care și-a oferit viața pentru oile sale, și el s-a rugat Tatălui său spunând: ”Tată, păzește-i în numele tău, oile pe care mi le-ai dat în lume, ele au fost ale tale și mi le-ai dat mie” Cuvintele pe care mi le-ai dat, eu le-am dat lor, iar ei cred cu adevărat că am venit de la tine, mă rog pentru ei și nu pentru lume.

Binecuvântează-i și sfințește-i! Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei care cred în mine din cauza cuvântului lor, ei sunt sfințiți în unitate, așa cum suntem noi. Și vreau, Tată, că acolo unde sunt eu, să fie și ei cu mine, ca să contemple gloria mea în împărăția ta. Amin.

 

Distribuie cu: