Loading...

Duminică, 26 mai 2019, a VI-a din Timpul Paștelui – Anul C

Ioan 14,23-29
Isus a răspuns și i-a zis: “Dacă cineva mă iubește, va ține cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. Cine nu mă iubește nu ține cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu. Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă. Ați auzit că v-am spus: «Mă duc și voi veni la voi». Dacă m-ați iubi, v-ați bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât mine. V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeți.”

 

Comentariu
Bucuria de a trăi și a fi alături de Isus, este sentimentul cel mai profund al ființei umane. Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă. Mesajul care îl transmite Isus prin evanghelistul Ioan, este concret și plin de speranță. Se apropie ziua despărțirii fizice a lui Isus, de aceea îi pregătește pe apostoli care vor continua în lume lucrarea Duhului Sfânt. Este frumos să-l porți pe Dumnezeu în inimă, dar este și mai frumos să fii în inima lui Dumnezeu. Cristos urmează să se întoarcă în casa Tatălui, evenimentul înălțării sale glorioase, eveniment ce va marca sfârșitul perioadei despre dovezile învierii sale din morți. Isus nu ne va lăsa orfani, dar ne încredințează Duhului Sfânt pe care l-am primit în dar, care ne va călăuzi acțiunile și faptele pentru a rămâne în comuniune cu Dumnezeu. “Dacă cineva mă iubește, va ține cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. În acest spirit de credință, Isus continuă să rămână alături de noi. Iubirea față de Isus este una activă trăită în reciprocitate, plină de speranță și în comuniune cu cele trei persoane din Sfânta Treime.

Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu. Acțiunea Duhului Sfânt va continua să-i sfințească, să-i învețe pe ucenici și să le reamintească că Dumnezeu este stăpânul timpului și al istoriei și toate acțiunile trebuie îndreptate spre lauda și preamărirea Sfintei Treimi, aflată în comuniune perfectă. Isus prevestește coborârea Duhului Sfânt, care înainte de toate îi va învăța pe ucenici să înțeleagă tot mai mult evanghelia mântuirii, să o facă tot mai actuală și vie prin mărturia vieții de credință. Ei nu vor rămâne niciodată singuri în munca lor de apostolat, pentru că Duhul îi va însoți în toate acțiunile lor. Semnul prezenței Duhului Sfânt, este pacea pe care Isus o oferă ucenicilor săi, dornici să predice vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu.

”Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă”. Textul evanghelic și cuvintele lui Isus, îi plasează pe ucenici într-o situație puțin neclară. Deși au trăit și au învățat la școala iubirii lui Isus, nu știu ce să creadă auzind aceste cuvinte, de aceea le oferă pacea Sa și îi avertizează să nu se tulbure inima lor, dar să ceară ajutorul Duhului sfânt care va însoți Biserica, trupul său mistic până la sfârșitul veacurilor. Isus locuiește în inima omului și oferă cea mai puternică dovadă de iubire. Iubind omul se desăvârșește, se deschide tot mai mult acțiunii Duhului Sfânt pe care la primit în dar. Acțiunea creștinului, astăzi, este de a da mărturie, despre iubirea revărsată în inima sa, de a fi deschis acțiunii Duhului Sfânt, aducător de pace, de speranță și iubire.

 

Din Izvoarele Franciscane
FF 1052: Din acel moment, omul lui Dumnezeu, prin inspirație divină, s-a dedicat slujirii perfecțiunii evanghelice și îi invita pe toți ceilalți la penitență. Discursurile sale nu erau în zadar sau vrednice de râs, ci pline de puterea Duhului Sfânt: au pătruns în adâncurile inimii și au stârnit o uimire puternică în ascultători. În fiecare dintre predicile sale, la începutul discursului, el saluta poporul cu o dorință de pace, spunând: ”Domnul să vă dea pace”.

El a învățat această formă de salut prin revelația de la Domnul, după cum a afirmat el însuși mai târziu. El a proclamat pacea, a propovăduit mântuirea și, cu avertismentele sale pline de iubire, a împăcat pe mulți cu Dumnezeu.

 

Distribuie cu: