Loading...

Duminică, 13 ianuarie 2019, Botezul Domnului – Anul C

Luca 3,15-16.21-22
Deoarece poporul era în așteptare și toți se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: “Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc”. În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat și Isus și, pe când se ruga, cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, și o voce a venit din cer: “Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată bucuria”.

 

Comentariu
Entuziasmul și însuflețirea cu care participăm la sfânta liturghie, este rezultatul unei vieți spirituale profunde sau mai puțin antrenate. Indiferent de gradul și evoluția noastră spirituală, cu toții suntem căutători de Dumnezeu, moștenitori ai împărăției cerești, frați cu Cristos și copiii unui singur Tată. Această filiație am primit-o prin taina Botezului, atunci când am fost botezați cu Duh Sfânt și cu foc și ne putem adresa lui Dumnezeu cu apelativul „Tată”.

Textual, relatarea botezului lui Isus din evanghelistul Luca conține două părți distincte, deși în mod formal face referință la același rit și exprimare de formă. Ioan Botezătorul predica convertirea și administra un botez cu apă conform tradiției iudaice, pentru curățire. Momentul în care Cristos coboară în râul Iordan, reprezintă un gest de mare comuniune a lui Dumnezeu cu omul. El se amestecă printre penitenți, este solidar cu omul, nu aprobă păcatul, dar propune o reînnoire a păcătosului. Acest gest a fost însoțit de cea mai pitorească manifestare a lui Dumnezeu treime: „În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat și Isus și, pe când se ruga, cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, și o voce a venit din cer: “Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată bucuria”(Luca 21-22).

Manifestarea celor trei persoane dumnezeiești, indică modul lor de acțiune trinitară și în același timp de complementaritate în realizarea planului de mântuire adresat tuturor oamenilor, care nu vor mai fi botezați cu apă pentru curățire, ci vor primi asemenea lui Cristos botezul sub acțiunea celor trei persoane dumnezeiești care acționează cu focul iubirii purificatoare. Botezul este în consecință  un moment extraordinar al manifestării Duhului Sfânt, aici este descoperită în mod vădit misiunea lui Isus în lume, care este trimisul Tatălui și care primește putere de la Duhul Sfânt pentru a realiza opera de mântuire a tuturor oamenilor.

Cuvântul Evangheliei de astăzi, ne arată că în Dumnezeu sunt trei persoane aflate într-o comuniune perfectă de iubire și că toate acțiunile lui Dumnezeu devin acțiuni trinitare, nicidecum singulare. Din acest moment Cristos își manifestă în mod vădit dumnezeirea și numai după câteva zile va face deja prima sa minune în Cana Galilei. Botezul lui Isus în râul Iordan, reprezintă unul din cele cinci momente fundamentale ale vieții sale glorioase, plină de speranță. Botezul, schimbarea la față, crucificarea, învierea și înălțarea lui Cristos, reprezintă fundamentul vieții noastre de credință, care ne-am angajat prin botezul pe care l-am primit de a fi deschiși la acțiunile Duhului Sfânt, ca în acest mod să ajungem cu toții la mântuire.

Evanghelia duminicii, poartă în sine o completare epifanică și conține un răspuns fără echivoc la întrebarea cea mai arzătoare: „Cine este Cristos?”. Cristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, frate cu toți oamenii dornici să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu unicul creator și de viață dătător. În viața seraficului părinte Francisc, apa a însemnat un izvor de binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Apa asigură viața pe acest pământ, ba mai mult ea este capabilă să spele, să curețe, dar să fie și izvor de reînnoire spirituală. De fiecare dată când o folosea, o făcea cu respect și aducea laudă creatorului care prin apă și Duh Sfânt a redat omului demnitatea de fiu a lui Dumnezeu.

 

Din Izvoarele Franciscane
FF 1818: „După foc, dragostea lui Francisc era pentru apă, un simbol al pocăinței sfinte și necazului, care purifică murdăria sufletului și pentru că prima baie a sufletului este făcută prin apă baptismală, iar când își spăla mâinile, avea grija să nu folosească apa contaminată, mergea pe pietre, înainta cu deosebit respect pentru dragostea acelui care este numit „piatră“ și recita versetul psalmului: „Tu mi-ai înălțat piciorul pe piatră” spunea aceste cuvinte cu respect deosebit”.

 

Distribuie cu: