Duminică, 20 ianuarie 2019, a II-a din Timpul de peste an – Anul C
Ioan 2,1-12
În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii și mama lui Isus era acolo. A fost invitat la nuntă și Isus cu discipolii lui. Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: “Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: “Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu”. Mama lui Isus a spus slujitorilor: “Faceți tot ce vă va spune”. Erau acolo șase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de optzeci sau o sută douăzeci de litri. Isus le-a zis: “Umpleți vasele cu apă!” Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: “Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!” Ei i-au dus. Când a gustat stolnicul apa devenită vin – și el nu știa de unde este, dar slujitorii care o aduseseră știau – stolnicul l-a chemat pe mire și i-a spus: “Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ținut vinul cel mai bun până acum!” Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el. După aceea, a coborât la Cafarnaum el, mama lui, frații săi și discipolii și au rămas acolo câteva zile.
Comentariu
Cheia de interpretare a textului evanghelic din această duminică este la tine…Textul relatează cea mai frumoasă scenă de interacțiune a lui Dumnezeu cu omul. Dumnezeu participă la momentele importante din viața omului, le binecuvântează, este de acord cu bucuria și preface apa în vin la intervenția mamei Sale. Rapiditatea cu care se derulează viața lui Isus, îl face prezent într-o nouă ipostază față de duminica trecută. Gestul făcut de Isus este un gest de manifestare mesianică diferit de Botezul în Iordan, dar care reprezintă o revelare progresivă a misterului profund a lui Cristos.
Nunta din Cana Galileii reprezintă ”start-up-ul” vieții publice a lui Cristos și tot odată dovedește modul discret și armonios prin care Dumnezeu interacționează cu omul, bucuria fiind elementul decisiv în reușita evenimentului. Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: “Nu mai au vin”. Nunta dura opt zile, oaspeții erau din belșug, vinul era pe terminate. Vinul este simbolul bucuriei, vinul este capabil să înveselească inima omului. Lipsa vinului este lipsa bucuriei, este semnul cel mai concret că evenimentul era golit de sens, că fără Dumnezeu viața devine o simplă formalitate care te împinge să părăsești evenimentul.
Prezența lui Isus la acest eveniment deși privită ca o mare onoare din partea mirilor și invitaților, este în același timp una foarte discretă și descrisă ca un fapt firesc. Manifestarea dumnezeirii Sale se face prezentă doar atunci când se pare că este pus în dificultate de însăși mama Sa Maria, care deși era implicată la eveniment, își dovedește atenția și abilitatea în observarea unui detaliu care ar conduce la eșecul evenimentului. Maria intervine la fiul ei Isus și își manifestă grija ei de mamă și mijlocitoare la Dumnezeu. Fără Maria, petrecerea mirilor s-ar fi terminat lamentabil.
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu își manifestă prima Sa minune, iar prin acesta dovedește ascultare de Maria, arată compasiunea față de ființa umană și dovedește pe deplin iubirea Sa infinită pentru omul pornit însetat în căutarea sensului vieții și a fericirii pierdute. Toată acțiunea lui Isus, este o manifestare a dumnezeirii care conduce la credință, aici se celebrează nunta mesianică a lui Cristos cu Biserica Sa, reprezentată de Maria femeia adevăratei credințe care s-a învrednicit a fi mamă a lui Dumnezeu, mijlocitoarea cea mai puternică la Fiul Său. Atât de puternică este mijlocirea ei, încât a reuși să-l facă pe Dumnezeu să intervină și să prefacă apa în vinul atât de necesar pentru a continua petrecerea, pentru a continua viața cu seninătate, cu bucurie și sens deplin. Maria acceptă refuzul lui Isus de a interveni, dar este sigură că Dumnezeu nu întârzie să intervină și să dea gust și sens existenței tale, să ofere bucurie și vindecare inimii tale. Dumnezeu participă în mod activ în viața ta și dovedește atât de multă umilință prin participarea la evenimentul vieții tale și prin prezența lui la aceeași masă cu tine. Bucuria este un sentiment uman și care reflectă starea spirituală a persoanei. Despre adevărată bucurie ne vorbește și Francisc de Asissi care prezintă un tablou tulburător dar în același timp plin de adevăr și conținut.
Din Izvoarele Franciscane
FF 278: Călătorind de la Perugia la Sfânta Maria a îngerilor împreună cu fratele Leon, Sf. Francisc începe să-i vorbească despre adevărata bucurie, chiar într-un moment delicat al vieții sale, când frații care au ales să îl urmeze renegau însuși idealul perfecțiunii evanghelice creionat de „Sărăcuțul din Assisi”. Scena descrisă este foarte dinamică și mișcătoare. Să presupunem, spune Sf. Francisc, că vine un mesager și ne dă de știre că toți maeștri din Paris au decis să intre în Ordinul nostru. Scrie, frate Leon, „Nu aceasta este adevărata bucurie”. Printr-un alt mesager afli că frații au ajuns printre necredincioși și că i-au convertit pe toți la credință, sau că au primit din partea lui Dumnezeu harul de a vindeca bolnavii și de a face miracole. „Nici aceasta nu este adevărata bucurie”. „Dar unde se află adevărata bucurie?”, întreabă fratele Leon. În plină noapte, înghețat de frig, curgându-mi sânge de rănile provocate de gheața formată pe haina-mi penitenței, și eu, bătând insistent la poarta conventului, alungat fiind asemenea unui străin și idiot, dacă rămân liniștit și răbdător, fără a mă tulbura, în aceasta constă „bucuria desăvârșită și aici se află virtutea adevărată și mântuirea sufletului”.