Distribuie cu:

CASTELVECCHIO, o localitate aparent „nesemnificativă”, dar care, prin poziționarea sa geografică centrală pe harta Italiei, s-a regăsit protagonistă în conjunctura unor evenimente istorice și culturale relevante. SUBEQUO este doar rezultatul unei evoluții reductive de conveniență lingvistic-fonetică tardivă, dacă se consideră că, la origine, era denumită SUPERAEQUUM, indicând unul dintre cele trei Municipium – alături de Corfinium și Sulmo (Sulmo mihi patria est, locul de naștere al poetului Ovidiu, actualmente înfrățit cu orașul Constanța) – și strâns legat de istoria Romei.

Superaequum, traversată de Via Tiburtina Valeria, era singura și cea mai importantă cale de comunicare la acest nivel între Roma și Pescara, între Marea Tireniană și Adriatică, reprezentând cu siguranță o referință nu numai comercială, ci și de confluență a tuturor celor care făceau un popas în perindarea către diversele regiuni italice. Mărturie elocventă în acest sens sunt recentele vestigii arheologice care recheamă și reconduc la originile (pre)romane, precum și catacombele creștine din primele secole.

Prezența franciscană în acest teritoriu este deosebit de importantă. Suntem în 1215. Un moment semnificativ pentru ulterioara evoluție a Ordinului, nu numai din punct de vedere istoric, dar și simbolic și spiritual. La Roma se deschid lucrările Conciliului Lateran IV, iar Sf. Francisc este prezent pentru a avea aprobată Regula de viață a fraților. Francisc ascultă predica de deschidere a Conciliului și rămâne fascinat de referința făcută de Papa Inocențiu al III-lea la semnul TAU, care îi devine o confirmare și o convingere profundă, semn distinctiv pentru el însuși, Ordin și frați.

Cu sufletul încărcat și îmbogățit de experiența romană, însoțit cu siguranță de Tommaso da Celano – primul biograf, iar ulterior va primi haina franciscană și  fratele teatín Illuminato, secretarul fratelui Elia – întreprinde prima călătorie în Terre d’Abruzzo, care se va constitui și numi Custodie/Terra di Lavoro. Tradiția ne spune că ar fi ajuns până la Castelul Celano (familia Berardi) din Gagliano Aterno, loc din care și-ar fi exprimat dorința de a fi construit actualul nostru convent.

---

În acest convent ne-am întâlnit, noi, frații români prezenți în Abruzzo și Molise. A fost un moment oportun de comuniune fraternă și cunoaștere reciprocă a comunităților.

Părintele Decan Vincenzo Cianfaglione ne-a oferit o reflecție, subliniind peculiaritățile pastorale ca religioși în contextul amplu diecezan.

O pastorație bazată în particular pe tradiții și cultul sfinților, care cu greu vrea să se despartă de rădăcinile milenare și continuă să apeleze la mărturia primilor creștini și sfinți care le-au fost mijlocitori și protectori, reprezentați cu ramuri de palmier în mână, semn victorios al credinței în intemperiile vremurilor. Prezența comunităților religioase în teritoriu reprezintă un semn profund și necesar pentru așteptările omului de azi, în încercarea sa de a-și regăsi, în spectrul multiplelor incertitudini, o perspectivă de sens și o speranță.

Castelvecchio Subequo, ereditate culturală, tradiții, credință și spiritualitate s-a confruntat de-a lungul istoriei cu momente de reevaluare a oportunității menținerii prezenței franciscane în acest teritoriu, dar mai ales în ultimul timp, în fața fenomenului generalizat al depopulării lente a centrelor mici și al „migrării” către marile centre industriale din împrejurimi. Dincolo de acest fenomen recent, prezența franciscană la Castelvecchio Subequo a reprezentat și reprezintă o realitate profund înrădăcinată în memoria colectivă și un semn distinctiv al identității religioase și civile. O localitate în care salutul uzual este: PACE ȘI BINE!

***

Album foto: Castelvecchio Subequo (AQ): Întâlnirea fraților români din Abruzzo-Molise (24 martie 2025)

Distribuie cu: