Campusul tinerilor din parohiile franciscane
Distribuie cu:
Roman – Campus pentru tineri
”Cred, Isuse, te iubesc și te mărturisesc!”
Iată-ne din nou împreună, pe noi, tinerii care au așteptat cu nerăbdare această reîntălnire cu cei pe care ni i-am făcut prieteni acum 2 ani, precum și o nouă experință alături de noi prieteni. Cu o curiozitate adâncă și cu o puternică dorință de distracție, de cunoștere și de experiență spirituală, am lăsat tot ce ne ținea acasă și am plecat cu bateriile încărcate la drum, spre Roman, pentru o săptămână în care Domnul ne-a fost alături și ne-a demonstrat aceasta printr-o vreme cât se poate de potrivită pentru planurile animatorilor. Suntem mulți, suntem încrezători și veseli. Ce ne așteaptă, vom vedea. Pentru moment, să facem cunoștință: parohia Buruienești, parohia Cacica, parohia Galați, parohia Hălăucești, parohia Huși, parohia Luizi-Călugăra, parohia Prăjești, parohia Nisiporești. În total, cam 120 de tineri. Tema campusului de anul acesta, ”Cred, Isuse, te iubesc și te mărturisesc!”, nu putea divaga mult de la subiect: credința, iubirea, mărturia.
Acest campus, mult așteptat, a început luni după-amiază, după ce toate parohiile au ajuns și și-au primit camerele. Astfel că, în jurul orei 17, toți am răspuns la apel și ne-am prezentat în amfiteatrul liceului pentru prezentare. Cântecele, prezetări Power Point sau simple pezetări ale participanților, au făcut posibil primul nostru contact cu tinerii ce aveau să ne devină prieteni zilele următoare. După o pauză, „de socializare”, a urmat o oră de rugăciune pregătită de tinerii din Nisiporești, care ne-a adunat pe toți în jurul Sfântului Sacrament pentru a fi cu Isus cel care va întări legăturile create între noi în aceste zile. O liniște profundă s-a lăsat în capelă și cu toți ne-am lăsat învăluiți de lumina ce o reflecta Domnul sub chipul pâinii chiar în mijlocul nostru. Nu putea lipsi jocul „Îngerașii”, așa că imediat după ora de rugăciune am extras iconițele pe spatele cărora am găsit numele celor de care urma să avem grijă în aceste zile. Ceea ce a făcut jocul și mai palpitant a fost faptul că am găsit doar numele, nu și parohia din care face parte copilașul nostru.
După o noapte „liniștită și lungă” ne-am trezit înveseliți de animatorii noștri care ne-au urat „Bună dimineața” într-un mod deosebit („Ursuleții s-au trezit, Bună dimineața, Iepurașii s-au trezit, Bună dimineața”). O zi frumoasă și rodnică avea să urmeze. Tema a fost împărțită, astfel că a doua zi a campusului a fost abordată sub tema credinței. Luându-l drept exemplu pe apostolul Petru, ne-am lăsat conduși de vorbele sorei Angela Bulai, coordonatorea reflecțiilor noastre, spre un orizont nou, cel al credinței unui om simplu, ce ne-a ajutat să înțelegem cum credința poate fi trăită de fiecare om, mic sau mare, bogat sau sărac. Am fost măhniți să aflăm că Biblia a fost pierdută, dar la provocarea sorei Angi ne-am luat cu toții resposabilitatea de a rescrie cel puțin câteva fragmente din ea. Împărțiți în grupuri mai mici și îndrumați de animatori, am scris fiecare câte un mic pasaj din viața noastră în care Dumnezeu s-a făcut prezent și am fost convinși de această prezență. Desigur, o biblie adaptată timpurilor noastre, persoanelor nostre. A fost o experință interesantă cu atât mai mult cu cât fiecare grup si-a prezentat „pasajul biblic” în plen. Cu îndemnul animatorilor de a face o spovadă bună, înainte de Sfânta Liturghie am avut ocazia de a ne curăța sufletele. A urmat o Sf. Litughie frumos animată de orgă, chitare și alte instrumente. Pr. Gabriel Enășcuț a vorbit și el despre credință în cadrul unei predici ce ne-a ținut pe toți atenți. Și cum altfel se putea termina o zi atât de frumoasă dacă nu cu o serată fratenă?
A treia zi a fost una cu multă bună dispoziție, spirit competitiv și bucurie. Ieșiti la pădure, am alergat, am jucat volei, am dansat, am participat la felurite concursuri, dar nu înainte de a-l chema pe Isus să ni se alăture printr-o Sfântă Liturghie în aer liber. O zi însorită dar totuși rece, cu un vânt ce ne cam dădea bătăi de cap uneori, nu a putut știrbi aproape deloc voia bună ce ne-a ținut împreună, mai cu seamă după predica părintelui Gabi despre curaj și cum poate Dumnezeu interveni în planurile noastre. Ajunși acasă destul de obosiți, programul serii a fost unul destul de lejer. Un film despre curaj, lupta pentru supraviețuire, dar mai ales despre prietenie ne-a adunat din nou în amfiteatru.
Cea de-a patra zi a fost cea mai controversată zi a campusului, după ce sora Angela a lansat o provocare primită cu scepticism de unii, cu uimire de alții și cu mare bucurie ceilalți. După reflecția de început, ce dezbătea a doua subtemă, iubirea și mărturia, am fost trimiși în misiune în oraș pentru a vesti cu adevărat bucuria credinței oamenilor pe care îi întălneam în drumul nostru. „Nu luați cu voi nici bani, nici desagă, nici sandale(…). Mergeți și vestiți lumii vestea cea bună” a fost pasajul din Evanghelie ce ne-a însoțit în această misiune. Împrăștiați în tot orașul, am vorbit cu oamenii, i-am ajutat pe cei care aveau nevoie, am ascultat povești de viață, am împărțit amintiri, dar mai ales bucurie celor care au avut încredere că venim să vorbim despre Dumnezeu. Experiențele celorlalți, împărtășite în plen, dar mai ales ale noastre personale, ne-au dat curajul de a merge și mărturisi în continuare credința pe care o trăim. Profund marcați de această experiență, am participat bucuroși la Sfânta Liturghie. Ziua s-a încheiat cu un carnaval ce a strâns într-un singur loc diferite personaje, de la mimi la personaje ce aminteau de epoca medievală, de la stafii la personaje de desene animate. Toți au dansat, au stat și s-au distrat împreună.
După o noapte scurtă, am ajuns în ultima zi a săptămânii cea mai așteptată în ultimii doi ani. O evaluare a acestor frumoase zile nu putea fi omisă. Dacă așteptările cu care am venit au fost îndeplinite, dacă experințele au fost pe placul tuturor, dacă am dat totul pentru a fi cât mai implicați în programul campusului am aflat acum. Sfânta Liturghie, prezidată de părintele provincial, Emilian Cătălin, a fost momentul culminant al acestui campus plin de surprize, de bucurie și mărturie. Descoperirea îngerașilor a adus zâmbete pe chipul tuturor participanților, și ce bucurie poate fi mai mare decât aceea de a vedea cum aduci zâmbetul pe chipul cuiva, doar spunându-i „Bună, eu am fost îngerașul tău!”. Cu bateriile pe terminate, dar cu multe cunoștințe, prieteni, experiente acumulate și cu un mandat de misionar ne îndreptăm spre parohiile noastre.
Așa cum am auzit și la mulțumirile adresate de către organizatori, a-l pune pe Dumnezeu în capul mulțumirilor nu este un clișeu. De aceea mulțumim și noi Domnului pentru aceste zile de har, credință, bucurie și voie bună. De asemenea, tuturor celor care au organizat acest campus, pr. Valentin Sabău, pr. Gabriel Dancă, precum și Provinciei Franciscane din România în frunte cu pr. provincial Emilian Cătalin, le mulțumim pentru toată strădința. Mulțumim animatorilor ce ne-au însoțit în această perioadă cu atât devotament. Mulțumim și responsabililor seminarului franciscan pentru disponibilitate. Promitem să vă păstrăm pe toți în rugăciunile noastre.
Ca și un gând personal, mulțumesc tuturor celor pe care i-am întâlnit pentru prietenia voastră. Doresc tuturor tinerilor care dintr-un motiv sau altul nu au putut fi prezenți să aibe ocazia unor asemenea experințe. Domnul să ne binecuvânteze pe toți și să ne ajute să devenim acei mesageri de care lumea are nevoie!
PACE ȘI BUCURIE!
Monica Gabor
