Viișoara: Exerciții spirituale – [II]
În perioada 15-20 mai 2022, la Mănăstirea „Maica Unității” din Viișoara, un grup de 23 de frați franciscani conventuali, adunați să celebreze exercițiile spirituale anuale, s-a bucurat de reflecțiile spirituale despre fraternitate împărtășite de pr. Dan Suciu din Comunitatea Sfântul Ioan, Mănăstirea „Sfânta Familie” din București. Parcursul meditativ, înrădăcinat în mărturia Sfintei Scripturi, în exemplele locale de sfințenie și în experiența personală, poate fi rezumat în trei pași: de la fraternitatea învățată și trăită în familie la fraternitatea cerută de Evanghelie care ne conduce în cele din urmă la fraternitatea universală.
Viișoara: A doua serie de exerciții spirituale pentru Frații Minori Conventuali
Distribuie cu:
Drumul misterios și dificil al fraternității se străbate lent, cu „peripeții”, uneori cu suferință, dar mereu însoțiți de harul lui Dumnezeu care ne dăruiește unul altuia ca frați. Fraternitatea căreia suntem dăruiți nu vine de la sine, ea se construiește, chiar din familiile de origine. Cu atât mai mult cea evanghelică: ea nu este naturală, ci se naște înlăuntrul nostru, prin har, conștientizând din ce în ce mai mult că împreună suntem fii ai aceluiași Tată. Cristos, Fiul Tatălui și fratele nostru, edifică în jurul său comunitățile de viață consacrată care devin semn al autenticității trăirii Evangheliei.
De fapt, viața consacrată este organizată în așa fel încât să favorizeze creșterea spiritului fratern. În special voturile profesate în viața consacrată contribuie la realizarea acestui ideal. Sărăcia ne face mai liberi pentru rugăciune și misiune, mai liberi pentru a împlini lucrările la care Dumnezeu ne cheamă, în discernământul semnelor timpului. Castitatea ne învață să respectăm legătura exclusivă de iubire față de Dumnezeu, față de sine și față de toți. Ascultarea ne aseamănă cu Cristos pentru a crește în abandonarea în voința lui Dumnezeu, în încrederea reciprocă, în a nu căuta ceea ce este util pentru sine, ci spre binele comun.
Trăind cu bucurie și seriozitate virtuțile fraterne, viața noastră devine rodnică pentru toți cei pe care îi întâlnim iar Domnul dăruiește harul vocației consacrate celor pe care îi dorește. Îndemnul final a fost să-l rugăm neîncetat pe Domnul să rămânem fideli fraternității, plini de bucurie, deschiși la colaborare, cu umilință și recunoștință.
*
Publicată de Provincia OFMConv. din România pe Vineri, 20 mai 2022
