Distribuie cu:

Duminică seară, 21 iulie, ne-am adunat cu toții la Curia Provincială „Sfântul Anton de Padova” din Bacău unde am celebrat Sfânta Liturghie și am luat cina împreună înainte de a pleca în marea aventură ce avea să vină. Duminică spre luni, la ora 2:00 noaptea, am plecat către Mânăstirea Putna, de unde începea traseul și unde era amplasată prima bornă a acestuia. Bornele de pe Via Transilvanica sunt plasate la intervale de aproximativ 1 kilometru una de cealaltă. Fiecare bornă indică distanța parcursă de la începutul traseului și este o metodă de marcare care asigură o navigare simplă și eficientă pentru toți cei care parcurg Via Transilvanica.

La Mânăstirea Putna am ajuns luni în jurul orei 6:00 dimineața, unde am făcut cunoștință unii cu alții și am împărțit alimentele pe care trebuia să le purtăm cu noi tot acest drum. După ce am vizitat Mânăstirea, am pornit la drum către Sucevița unde aveam să campăm și să ne petrecem seara. Drumul din prima zi a fost unul prietenos, cât să ne facem încălzirea pentru zilele ce urmau să vină. Ploaia, care și-a făcut apariția încă de la începutul acestei zile nu ne-a descurajat, ba chiar mai mult, ne-a motivat să avem un pas mai alert. La mijlocul zilei ne-am oprit la un loc care era amenajat pentru drumeții acelui drum și am celebrat Sfânta Liturghie în liniște în natură, acolo unde ne-am simțit mai aproape de Dumnezeu. După aceasta am mâncat din ce alimente aveam pentru a ne reîncărca bateriile pentru ce a mai rămas din traseu. După opt ore de mers, urcări și coborâri, am ajuns la Mânăstirea Sucevița. Un loc în care atunci când am pășit pe porțile acesteia toate grijile, oboseala și ploaia s-au risipit și în schimbul acestora au apărut bucurie și soare. După această vizită, ne-am pornit să căutăm un loc de campat și ne-am bucurat să vedem cât de deschiși spre ajutor sunt cei din Bucovina. Domnul Mircea s-a bucurat să vadă că terenul lui s-a umplut deodată cu 11 corturi și ne-a pus la dispoziție tot ce aveam nevoie. După ce am terminat de montat corturile, ne-am adunat pentru a pregăti și mânca cina, iar mai apoi pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru această zi prin rugăciunea Vespere. După ce am terminat rugăciunea, am făcut un mic foc de tabără unde am cântat cântece de voie bună și ne-am simțit bine împreună.

Ziua următoare a început plină de soare și cu voie bună. Am luat micul dejun, ne-am rugat Laudele, ne-am strâns corturile și am plecat spre Vatra Moldoviței unde continua traseul nostru. Chiar dacă se anunța o zi cu multe urcări abrupte și lungi, am fost cu toții optimiști că vom putea trece și de această zi și ne-am ajutat unii pe alții atât moral cât și fizic. Ajungând într-o poiana, ne-am așteptat unii pe alții și am celebrat Sfânta Liturghie admirând priveliștea și gândindu-ne la cuvintele spuse la predică despre faptul că Dumnezeu caută mereu metode noi de a se conecta cu poporul său, iar noi trebuie să încercăm să îi acceptăm mereu invitația Sa de a ne împrieteni. După Liturghie, ne-am pornit din nou la drum, iar pe la jumătatea acestuia ne-am întâlnit cu domnul Cozma care stătea la un mic foișor și aștepta drumeți. Toată familia acestuia ne-a întâmpinat cu zâmbetele pe buze și ne-a oferit bucate din producție proprie, dar și câteva vorbe bune pentru a ne încuraja și povești pentru a ne încuraja că am putut ajunge până în acel punct al traseului. După alte 4 ore de mers, am ajuns în Vatra Moldoviței unde a început ploaia. Ne-am adăpostit sub un copac și ne-am interesat unde am putea să înnoptăm în acea seară. I-am găsit pe Mihaela și Mihai, doi frați de la Pensiunea „La Myky”, care ne-au spus că ne pot ajuta cu două săli în care putem să dormim și cu o masă caldă și copioasă. După ce ne-am rugat Vesperele, am mâncat toți împreună și ne-am odihnit după o zi în care ne-am dovedit unii altora că împreună ne putem face mai puternici.

Miercuri se anunța o zi ploioasă, așadar când ne-am trezit am celebrat Sfânta Liturghie împreună cu Laudele, am mâncat și ne-am strâns toate lucrurile pentru a porni la drum, destinația din ziua aceea fiind Sadova. După câteva urcări abrupte, am avut parte de păduri frumoase și poieni parcă desprinse din povești. Ajunși pe culmele dealurilor, am văzut cum în zare ploua foarte tare, tuna și fulgera. Am decis să grăbim pasul până găsim ceva unde să ne adăpostim. În momentul în care am găsit o stână și am intrat în ea, atunci a început ploaia rece. Toți ne-am bucurat că am putut ajunge în siguranță la acel adăpost și ne-am spus unul altuia că Dumnezeu ne-a ocrotit de această ploaie. Fiindcă ploaia nu înceta, am decis să ne rugăm Sfântul Rozariu pentru a fi în continuare păziți de orice pericole. După o bucată bună de vreme, ploaia s-a mai liniștit și ne-am putut continua traseul. Pe drumul nostru am ajuns și la Stâna Ferecu unde domnul Nicușor Fercu ne-a  dat să gustăm din urda proaspăt preparată de el. După două ore de mers am ajuns la Lacul Iezer unde am făcut o mică oprire pentru a admira peisajul. Apoi am continuat pe un drum forestier până în Sadova la Casa Mariana, unde am făcut Vesperele și ne-am montat corturile pentru a ne odihni.

25 iulie, joi destinația a fost Pasul Mestecăniș, așa că am făcut Sfânta Liturghie împreună cu Laudele în locul unde am înnoptat, iar apoi am luat micul dejun unde am avut o surpriză din partea doamnei Mariana și anume că ne-a făcut poale-n brâu proaspete și calde pentru a ne da energie pentru traseul din acea zi. Traseul a fost unul mediu cu urcări abrupte, dar scurte și cu multe păduri și peisaje frumoase și cu porțiuni de mers pe lângă un râu. Pe parcursul acestui traseu ne-a prins ploaia de două ori, dar am reușit din nou să găsim adăpost pentru a nu ne ploua. Prima dată am găsit la o căbănuță, unde am și mâncat ce mai aveam de prânz, iar a doua oară am fost primiți de un cioban în stâna lui, acesta ne-a lăsat să ne adăpostim unde mai ținea el animalele pentru a trece ploaia. După aproximativ 20 de kilometri am ajuns seara în Pasul Mestecăniș la Pensiunea Luceafărul, unde am mâncat cina și apoi ne-am odihnit.

Ziua de vineri a început cu Sfânta Liturghie la ora 7:30 împreună cu Laudele, urmată de o scurtă adorație și meditație în care să ne gândim și să spunem pentru ce suntem noi recunoscători în acest campus și în general în viața noastră. Aceste împărtășiri ne-a făcut să ne gândim mai mult la ceea ce îi place aproapelui nostru și să îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru orice lucru mărunt care ni se întâmplă. După aceste momente, am luat micul dejun, am făcut bagajele și am portnit pe drum, de data asta spre ultima destinație și anume Vatra Dornei. Am avut de parcurs 21 de kilometri, aproximativ 8 ore de mers prin pădure, multe coborări, poieni frumoase și drumuri forestiere. Ajunși în Camping Veverița din Vatra Dornei, am mâncat cita, am făcut Vesperele, iar mai apoi am avut un timp de stat împreună în care am împărtășit opinii, păreri despre acest campus. După ce am spus fiecare cum i s-a părut acest campus, am stat împreună, am cântat cântece de voie bună și ne-am bucurat de ultima seară din acest campus.

Sâmbătă dimineață la ora 8:30 am celebrat Sfânta Liturghie, ne-am pregătit bagajele și am așteptat autocarul care ne-a dus înapoi la Curia Provincială „Sfântul Anton de Padova” din Bacău.

*

*

Păreri și impresii:
Mihai D.– „Am fost un grup frumos, unit, am închegat prietenii frumoase.”

Gabriel– „A fost peste așteptările mele, as recomanda oricui această experiență și am simțit că Dumnezeu a fost printre noi.”

Ana– „Mi-au plăcut liturghiile, mai ales când am primit binecuvântare din partea preoților chiar daca nu eram spovediți. Aș mai reveni la acest campus.”

Georgeta– „Nu mă așteptam la un traseu atât de lung, dar pentru că îmi plac provocările, am apreciat acest lucru.”

Mihai L.– „Știam că vin să mă revăd cu oameni cu care m-am înțeles bine încă de anul trecut, fiind un traseu lung și greu acest lucru ne-a unit deoarece ne-am ajutat între noi. Mi-a plăcut atitudinea tuturor, am fost deschiși unul cu altul.”

Camelia– „Mi-a plăcut diversitatea grupului, chiar daca suntem diferiți am simțit bunătatea și înțelegerea grupului, cred că am avut discuții cu fiecare și toți sunt minunați. Mi-a plăcut si traseul, chiar daca a fost greu am simțit-o ca o drumeție. Mi-a plăcut imprevizibilul.”

Robert– „M-am bucurat că am mâncat brânză/urdă direct de la stână. Experiența a fost faină, ne-a dus prin niște stări în care ne putem cunoaște pe noi înșine. A fost un traseu care te trece de la agonie la extaz.”

Diana– „Am dat de niște oameni care sunt cu sufletul deschis și curat, s-a văzut că aceștia cu care ne-am întâlnit pe drum își iubesc aproapele. Ne-au dăruit tot ce au avut și ne primeau cu zâmbetul pe buze. Experiența a fost foarte frumoasa, mă încărcă pozitiv de fiecare dată.”

Marian– „Mi-a plăcut mult grupul, am încercat să vorbesc cu fiecare, mi-a plăcut colectivul și dinamica grupului.”

Marius– „Mi-a plăcut că Dumnezeu a fost cu noi, Providența ne-a protejat și nu ni s-a întâmplat lucruri urate, nu a pățit nimeni nimic și toți am terminat acest campus sănătoși.”

Adelin– „A fost greu, dar mi-a plăcut că am vorbit cu toții, am putut să schimb câteva vorbe cu toți și să ne înțelegem bine unii cu alții.”

Raimund– „Am așteptat momentul acesta încă de anul trecut, am încercat să nu îmi fac așteptări deoarece sunt multe lucruri care nu țin cont de noi, dar am învățat să accept lucrurile așa cum sunt. M-am bucurat de compania tuturor. Mă bucur că am revăzut persoane de anul trecut și că am cunoscut persoane noi.”

Andreea– „A fost foarte greu, dar a meritat fiecare greutate. La final au contat doar lucrurile bune din acele zile, cele grele nici nu ne mai aduceam aminte.”

Mihai B– „A fost primul meu camp, mi-a plăcut.”

Pr. Augustin Vereș– „Am plecat fără așteptări, a fost un traseu greu, dar au fost două lucruri care m-au impulsionat să continui: primul este peisajul Bucovinean este superb și al doilea este: primirea oamenilor, simplitatea și căldura acestora a fost de nedescris.”

Alexandra– „Mi-a plăcut mult că am fost un grup divers, oameni faini și înțelegători.”

Pr. Giovanni- „Am fost un grup foarte frumos, mi s-a demonstrat că bucovinenii sunt foarte primitori.”

Distribuie cu: