Solemnitate în simplitate
Într-o seară de vară sufocantă, credincioși de diferite etnii și confesiuni s-au adunat la Biserica Minorită din Arad pentru a cinsti relicvele sărăcuțului din Assisi, sub omilia episcopului Iosif Csaba Pal.
Distribuie cu:
La ceas de seară, în orașul de pe Mureș sufocat de căldură, clopotele Bisericii Minorite îi invită pe arădeni să cinstească relicvele sărăcuțului din Assisi. Primele acorduri ale orgii anunță liturghia solemnă. Doisprezece ministranți, trei studenți la teologie, un diacon, șaisprezece preoți, toți în veșminte albe de sărbătoare, pășesc spre altar urmați de Excelența Sa, episcopul diecezei de Timișoara, Iosif Csaba Pal.
„Cu mare bucurie am venit între voi, ca să-l cinstim împreună pe sfântul Francisc din Assisi”, sunt cuvintele cu care PS episcop își începe omilia.
Români, maghiari, germani, slovaci, bulgari, catolici, ortodocși, oameni de diferite etnii și confesiuni ascultă cu atenție învățătura predicată de la amvon. Liniștea sfântului locaș, întreruptă doar de foșnetul evantaielor, îmbie la reculegere.
„Nu datorită unor fapte extravagante Francisc a devenit sfânt, ci pentru că a trăit evanghelia, a cultivat fraternitatea între oameni, respectul față de orice creatură și l-a contemplat pe Cristos, l-a adorat și l-a imitat până la pătimire, până la primirea stigmatelor”, sunt câteva din cuvintele omiliei. Nu în ultimul rând, episcopul redă dialogul dintre Francisc și fratele Leon, despre adevărata bucurie:
„Dacă vom îndura cu răbdare, cu bucurie și cu dragoste adevărată atâta umilință și cruzime, fără să ne înfuriem și să crâcnim gândindu-ne la patimile lui Cristos, aceasta este bucuria desăvârșită.”
În momentele dedicate cântului liturgic, răsună, ca o încununare a omiliei și o invitație la a medita la cele auzite, „Cântecul creaturilor” și rugăciunea Sfântului Francisc „Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni”.
După binecuvântarea finală, credincioșii s-au îndreptat în liniște spre a cinsti relicva. Pășind spre locul în care era expusă, fiecare avea grijă să-i lase celui de dinaintea lui spațiu și timp pentru rugăciunea personală. Mâinile împreunate s-au deschis pentru a primi apoi o iconiță ce îl întruchipează pe sfântul Francisc îmbrățișându-l pe Cristos cel răstignit, iar pe verso, rugăciunea prin care cerem:
„Să devenim făcători de pace: martori fără apărare și apărători ai păcii care vine de la Cristos. Amin.”
Am trăit o seară binecuvântată, marcată de simplitate, de liniște și de bucurie în spiritul Sfântului Francisc, care a poposit la Arad în biserica închinată Sfântului Anton de Padova, care parcă și-a așteptat învățăcelul, pentru ca împreună să-l mărturisească și astăzi pe Cristos.
Lucaci-Pecican Maria
