Loading...

Sanctității Sale, BENEDICT al XVI-lea

Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei din 06 februarie 2013

Distribuie cu:

Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei din 06 februarie 2013

Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei din 06 februarie 2013

Redăm scrisoarea pe care fr. Marco Tasca, Ministru general al OFMConv., i-a adresat-o Papei Benedict al XVI-lea după ce fraţii capitulari, reuniţi la cel de-al 200-lea Capitol general, au aflat de decizia Sanctităţii Sale de a demisiona.
————————————————
Preafericite Părinte, în numele Fraţilor Minori Conventuali reuniţi pentru cel de-al 200-lea Capitol general la Sacro Convento, Assisi, cât şi a tuturor fraţilor din toată lumea, doresc să vă exprim, cu ocazia renunţării Voastre la Oficiul de Înalt Pontif, sentimentele de stimă şi de dragoste ale întregului Ordin, aşa după cum am făcut-o deja personal în audiența din 6 februarie, la care am participat împreună cu fraţii capitulari.

În primul şi scurtul capitol al Regulii, pe care Seraficul Părinte ne-a dat-o, sunt ataşate cele două nestemate ale tezaurului franciscan: fidelitatea faţă de viaţa în conformitate cu Evanghelia prin intermediul celor trei voturi religioase, şi „ascultarea şi respectul faţă de domnul papă, faţă de succesorii canonic aleşi, cât şi faţă de Biserica romană”. Francisc şi-a luat obligaţia, el şi fraţii săi, să nu facă nimic fără consimţământul Papei, până-ntr-acolo că – ne povesteşte Sf. Bonaventura (LM X,7) – pentru a face primul prezepiu (iesle), la Greccio, a ţinut să ceară îngăduinţa Pontifului.

Nu vă ascundem, însă, stupoarea noastră auzind de renunţarea Voastră, gest ce voim să-l trăim în spiritul de credinţă la care i-aţi îndemnat pe toţi catolicii: este Cristos cel care conduce și susține Biserica!

Sanctitate, în 2009, când am venit la Castel Gandolfo pentru a vă asculta, cu ocazia împlinirii a 800 de ani de la aprobarea Ordinului Minorilor, ne-aţi amintit aceste cuvinte: „Francisc ar fi putut să nu vină la Papa … Cu siguranţă că o atitudine polemică faţă de ierarhie i-ar fi adus lui Francisc destui susţinători”. Precum Francisc, aşadar, nici noi nu voim să ne lăsăm duşi de mentalitatea eficienţei şi de libertatea lumească, ci dorim să fim, cu simplitate şi bucurie, „supuşi şi în ascultare” faţă de Biserica Romană şi faţă de Păstorul pe care Dumnezeu va voi să i-l dea, pentru a putea sluji Trupul (mistic al) lui Cristos, aşa cum va dori Domnul să ne arate şi aşa după cum ne-aţi învăţat Sanctitatea voastră să facem.

De asemenea, referindu-vă la faptul că Sf. Francisc a ales sărăcia, aţi mai spus şi aceste cuvinte: „Toate bogăţiile sale de mai înainte, cât şi orice prilej de mândrie şi încredere în sine, toate acestea au fost o «pierdere» în momentul în care l-a întâlnit pe Cristos cel răstignit şi înviat (cf. Fil 3,7-11). A renunţa la toate devine, în acest caz, aproape indispensabil, căci doar aşa se poate exprima plinătatea darului primit. Acesta din urmă este atât de grandios, încât necesită o expropriere totală, chiar dacă nici aceasta nu este de ajuns; merită o viaţă întreagă trăită «în conformitate cu forma Sf. Evanghelii» (2 Test., 14, Izvoare Franciscane, 116)”.

Acum ne demonstraţi, Sanctitate, prin gestul pe care-l faceţi, că umilinţa şi sentimentul exproprierii vă sunt familiare. Un gest ce, desigur, ne aminteşte de un risc pe care voim să-l îmbrăţişăm şi noi: acela de a fi tot mai mult asemenea lui Isus, acel Isus sărac şi răstignit.

Vă mulţumim pentru Magisteriul Vostru ce în toţi aceşti ani ne-a luminat calea, învăţătură ce ne-a demonstrat că felul Sanctităţii Voastre de a conduce barca lui Petru nu a fost doar o simplă roboteală, ci o slujire caracterizată de multă reflecţie şi rugăciune. Vă stăm alături, în aceste momente, cu rugăciunea noastră, pentru ca bucuria prezenţei lui Cristos să vă însoţească în acest gest de retragere, urmând calea unei adânciri tot mai profunde în Dumnezeu.

Fideli învăţăturii şi mandatului Vostru, vrem să continuăm „construirea casei” Domnului Isus Cristos print-o umilă fidelitate faţă de Evanghelie şi Biserică. Suntem conştienţi, însă – aşa după cum era şi Francisc – că în realitate suntem noi înşine casa pe care Dumnezeu vrea să o repare. Datoria noastră, aşadar, vă fi aceea de a-i ajuta pe Păstorii Bisericii în munca lor de înfrumuseţare a chipului miresei (Biserica) lui Cristos.

Sanctitate, Vă vom simţi mereu aproape de inima noastră, şi continuând lupta cea bună a credinţei, împreună cu toţi credincioşii, ştim că ne veţi ajuta, convinşi, în ciuda tuturor dificultăţilor, de adevărul rostirii Sf. Bonaventura, cuvinte ce le iubiţi atât de mult: “Opera Christi non deficiunt, sed proficiunt”.

Rugaţi-vă pentru noi, Sanctitate, şi simţiţi-Vă însoţit de iubirea noastră filială.

Al Sanctităţii Voastre
prea-umilul fr. Marco Tasca,
Ministru general al OFMConv
————————————-
Sursă: http://www.ofmconv.com

Traducere: fr. Adrian Măgdici OFMConv

Distribuie cu: