Zi de reculegere pentru persoanele consacrate

Distribuie cu:

În drumul nostru de pregătire în timpul acesta forte al Adventului spre sărbătoarea Crăciunului, noi, persoanele consacrate, dorim, ca în fiecare an, să dăm mai mult spaţiu laturii spirituale, prin pregătirea noastră lăuntrică, prin rugăciunea mai intensă şi mai evlavioasă, prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu care ne vorbeşte zilnic atât în liturgia cuvântului, cât şi prin aceste momente de reflecţie şi de reculegere pe care le propune Comisia pentru Viaţa Consacrată din fiecare zonă din Dieceza de Iaşi.

Astfel, şi în acest timp al Adventului, ne-am adunat circa 30 de persoane consacrate la Institutul Teologic Franciscan, în jurul pr. Felician Tiba, care ne-a vorbit într-o manieră atât de simplă şi concretă despre rolul pe care l-a avut Sfânta Fecioară Maria prin da-ul ei spus lui Dumnezeu şi cum a procedat în viaţa ei de slujitoare a Domnului şi Mamă a Bisericii în a-şi îndeplini misiunea ei consacrată lui Dumnezeu, încât am înţeles cu toţii cum trebuie să fie şi atitudinea noastră faţă de chemarea lui Dumnezeu şi faţă de slujirea aproapelui.

Pornind de la importanță răspunsului pozitiv, facă-se mie după cuvântul tău, dat îngerului Gabriel, pr. Felician a făcut o trecere sistematică prin viaţa Sfintei Fecioare Maria, provocându-ne, prin diferite asemănări practice şi concrete, în a o imita pe Sfânta Fecioară Maria atât ca pe Maica lui Dumnezeu, cât şi ca pe o mamă pământească ce s-a îngrijit mai întâi de verişoara sa Elisabeta, însărcinată deja în luna a şasea, şi apoi de pruncul Isus, pe care l-a iubit cu aceeaşi iubire până pe Calvar.

Părintele predicator ne-a invitat să reflectăm şi noi la iubirea noastră, la acea iubire de la început ce a luat naştere în inima noastră odată cu germenul vocaţiei şi care s-a dezvoltat în timp până în momentul actual, prin slujirea noastră fie ca preoţi sau surori, în viaţa noastră de consacraţi, şi să descoperim dacă această iubire mai este la fel de mare şi puternică ca la început. La încheierea anului liturgic, înainte de a începe timpul Adventului, am putut citi la Oficiul divin aceste cuvinte ale Sfântului Ioan: „Îngerului Bisericii din Éfes scrie-i: „Cunosc faptele tale, truda și statornicia ta. Ştiu că ai răbdare şi că ai suferit pentru numele meu şi n-ai obosit. Însă am ceva împotriva ta: ai părăsit iubirea ta cea de la început. Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut, converteşte-te şi fă faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine şi voi schimba candelabrul tău de la locul lui”. (cf. Ap 2, 1-5). În această perioadă a Adventului suntem chemaţi, aşadar, la această convertire şi la a pune în practică acest mod de iubire. O iubire adevărată, sinceră şi plină de entuziasm, pentru care am consacrat viaţa noastră şi pentru care facem orice sacrificiu prin trăirea voturilor noastre comune de sărăcie, ascultare şi castitate ca şi prin practicarea carismei proprii pe care o avem fiecare institut în parte. Adventul, așadar, este o chemare la întâlnirea noastră personală cu Isus care vine şi care ne poate transforma inima noastră așa cum citim în Ezechiel: „Le voi da o inimă nouă și voi pune în ei un duh nou. Voi îndepărta din trupul lor inima de piatră și le voi da o inimă de carne, ca să umble în hotărârile mele, să păzească judecățile mele și să le împlinească: ei vor fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul lor”. (Ez 11,19-20). Întâlnirea cu el nu se termină la Betleem, ci continuă în relația noastră de zi cu zi cu aproapele, și în special cu cei vulnerabili și nevoiași pentru că Dumnezeu este prezent în fragilitate, în slujire, în sărăcie şi iubire.

După meditație a urmat un moment de reflecție personală și de adorație a Preasfântului Sacrament, dar şi ocazie de spovezi, urmat de Sfânta Liturghie prezidată de pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., vicar episcopal şi responsabil cu Secţiunea Viaţa Consacrată în Dieceza de Iaşi. La începutul Sfintei Liturghii, părintele ne-a invitat să privim la Crucea mântuitoare a lui Cristos, asemenea Sfântului Ioan al Crucii, a cărei comemorare am săvârşit-o, şi pe care toţii sfinţii, începând cu Sfânta Fecioară Maria, au avut-o ca ghid în viaţa de sfinţenie până pe Calvarul vieţii lor.

La sfârșit, pr. Cristian ne-a îndemnat să fim în comuniune cu întreaga Biserică ce se pregătește să dea start Anului Sfânt, cu tema: „Pelerini ai speranței”, ca împreună cu dieceza și cu toate institutele de viață consacrată să răspundem invitațiilor ce vor avea loc în perioada Jubileului 2025. Prima invitaţie, lansată de părintele Cristian, este aceea de a ne uni toate persoanele consacrate din cele cinci zone ale diecezei pe data de 2 februarie 2025, împreună cu episcopul nostru de Iaşi, PS Iosif Păuleţ, pentru a celebra Ziua Vieţii Consacrate la nivel diecezan. A doua invitaţie este de a ne întâlni pe data de 21 iunie 2025, la Şumuleu Ciuc, pentru a celebra Ziua Vieţii Consacrate împreună cu toate diecezele din ţară la nivel naţional. Iar a treia invitaţie este cea din 7-8 octombrie 2025, unde cu toate persoanele consacrate din lume vom putea celebra Jubileul Vieţii Consacrate, împreună cu Sfântul Părinte Papa Francisc, la nivel mondial.

După Sfânta Liturghie, ne-am putut bucura de agapa şi de comuniunea fraternă servind masa de prânz.

Mulțumind Domnului pentru această zi frumoasă, mulțumim totodată și gazdelor, organizatorilor și tuturor participanților la acest moment important de reculegere interioară pentru viața noastră spirituală, precum și tuturor celor care au contribuit la buna desfășurare a programului și care au făcut posibil ca această zi să fie înălțătoare și plină de roade spirituale.

Distribuie cu: