Loading...

Roman: Simpozion ecumenic

Simpozion la Institutul Teologic Franciscan din Roman

Distribuie cu:

Simpozion la Institutul Teologic Franciscan din Roman

Simpozion la Institutul Teologic Franciscan din Roman

 

Cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea creștinilor (18-25 ianuarie), Biserica îi invită pe creștinii catolici, ortodocși, protestanți să se roage pentru unitatea creștinilor. Ecumenismul nu este o doctrină teologică și nici colaborare pastorală, dar înainte de toate rugăciune, dialog și caritate fraternă.

Un astfel de moment l-a constituit și simpozionul ecumenic cu tema: „Isus i-a spus: «Dă-mi să beau»” (cf. In 4,7), ce a avut loc vineri, 16 ianuarie 2015, la Institutul Teologic Franciscan. Sesiunea a fost organizată de către Centrul de cercetare ecumenică şi de dialog interreligios „Pax et unitas”, din cadrul Institutului Teologic Romano – Catolic Franciscan din Roman, în colaborare cu Facultatea de Teologie Pastorală, Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, Academia istorico – juridică – teologică „Petru Tocănel” şi Liceul Teologic Romano – Catolic Franciscan.

La expunerea tematicii au fost prezenți reprezentanți din cultul armean, preoți ortodocși, studenți, elevi și credincioși catolici cât și ortodocși.

În deschiderea simpozionului ecumenic Pr. prof. univ. dr. Maximilian Pal a transmis salutul de bun venit tuturor celor prezenți la această manifestare. A prezentat tema din acest an dedicată pentru Săptămâna rugăciunii unității creștinilor și anume: „Isus i-a spus: «Dă-mi să beau»” (cf. In 4,7) și conferințele  ce vor urma să se desfășoare.

Pr. prof. univ. dr. Maximilian Pal, a specificat următoarele: „Isus obosit de drum îi spune aceste femei samaritene: „Dă-mi să beau”, dar pe măsură ce dialogul lor se înfiripă femeia descoperă în

ființa ei setea după apa vie, cea dătătoare de viață veșnică, despre care i-a vorbit Mântuitorul. Totodată ea și mai apoi concitadinii ei descoperă că omul acela este mai mare decât Patriarhul Iacob, că e mai mult decât un profet, omul din fața ei este Mesia, Mântuitorul lumii. A spune: „Dă-mi să beau”, ne face să recunoaștem că persoanele, comunitățile, culturile, religiile și populațiile în diversitatea lor au nevoie unele de altele. A spune: „Dă-mi să beau”, implică un act de ordin etic prin care noi recunoaștem că noi avem nevoie unii de alții pentru a trăi misiunea Bisericii în unitate și diversitate. Unitate în diversitate au repetat romanii pontifi în ultima vreme. Uniformitatea nu este catolică nu este creștină. Unitatea catolică este diferită, dar este una. Același care face diversitatea este același care face apoi unitatea, Duhul Sfânt El face cele două lucruri unitate în diversitate. Unitatea nu este uniformitate nu înseamnă a face obligatoriu totul împreună nici a gândi în același mod nici a pierde identitatea. Unitatea în diversitate înseamnă a accepta cu bucurie diferitele daruri pe care Duhul Sfânt le dă fiecăruia. Întâlnirea cu Isus Cristos în aceste zile de rugăciune ar putea fi pentru noi o șansă de a descoperi în adâncul nostru o sete nebănuită de sinceritate, convertire la viață pe care numai El le poate oferi. Am putea să mai percepem mai acut misiunea de a deveni izvoare de „apă vie”, pentru timpurile noastre, atât de însetate de viața veșnică. Sper ca această temă din acest an aleasă de comisia pentru ecumenism să deschidă noi orizonturi pentru unirea bisericilor”.

Moderatorul simpozionului ecumenic a fost Pr. conf. univ. dr. Damian Pătraşcu, rectorul Institutului Teologic Romano – Catolic Franciscan care a dat imediat cuvântul Pr. Ștefan Lupu, vicar episcopal pentru cultură și profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, acesta transmițând salutul P.S. Petru Gherghel și al Institutului Teologic din Iași și dând citire ultimei părți din Scrisoare pastorală scrisă cu această ocazie de păstorul diecezei noastre: În drumul refacerii unităţii creştine:

„Drumul dialogului şi al rugăciunii continuă. Este singura cale de a dobândi harul de a face ca vocea comună a celor care cred să ajungă la Dumnezeul unităţii şi să se realizeze pe pământ rugăciunea lui Cristos, care nu încetează să se îndrepte spre Tatăl în numele tuturor celor care sunt ai săi: „Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,20-21).

În Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (18-25 ianuarie), exemplul celor mai mari lideri ai creştinismului, papa Francisc şi patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, constituie un adevărat model de preţuire, iubire, dialog şi rugăciune, pe care trebuie să-l urmăm şi să-l transformăm într-o îmbrăţişare frăţească pe drumul refacerii unităţii creştine. Lumea are nevoie de astfel de semne şi de astfel de modele. Lumea are nevoie de unitate şi de iubire pentru ca toţi să fim ca fraţii”.

După acest moment a urmat: Proclamarea textului biblic In 4, 1-42, de către fr. Iulian Robu. Interpretarea textului biblic i-a aparținut pr. dr. M. Popovici, care a susținut conferința cu tema: Întâlnirea lui Isus cu samariteana: perspectivă ortodoxă.

Conform Evangheliilor Isus a avut întâlnire cu mai multe femei însă dialogul cu femeia samariteană este cea mai explicită, completă, poate fi abordată din trei perspective: în primul rând dialogul comportă o exegeză istorico-critică în al doilea rând o exegeză mistică profundă, alegorică. Și o exegeză din prisma lumii contemporane, pentru că Isus și femeia samariteană realizează un dialog inter-cultural, religios între culturi, Biserici, comunități între oameni.

Femeia are o anumită cultură religioasă de bază: „Știm că va veni Mesia”. Trebuie să fim atenți la răspunsul lui Isus: „Eu sunt”, cel care vorbesc cu tine. Acesta nu este o formulare predicativă simplă. Acest „Eu sunt”, are o trimitere foarte profundă. Isus ori de câte ori a spus „Eu sunt”, a evidențiat autoritatea Sa divină. Dumnezeu sparge tiparele de gândire care îi izolează pe oameni și parcă ne invită și pe noi astăzi să facem același lucru. Dialogul nu schimbă nu produce o schimbare în ceea ce ești tu: etnic, religios, cultural dar te îmbogățește. Isus primește iubirea samaritenilor iar samaritenii primesc adevărul care duce la mântuire. Dialogul acesta produce un schimb de daruri. Acest dialog îl propun ca pe un arhetip al dialogului care ar trebui să existe între culturi, religii și care ar putea să schimbe destinul întregii umanități.

Conferința: Dacă tu ai cunoaște darul lui Dumnezeu! a fost susținută de Sr. M. Bettega.

Uneori memoria devine un loc sacru. Istoria este și bogăție. Visez biserici care împreună să se lase copleșite de sete și să aibă curajul să se oprească la fântâna memoriei credinței noastre. Fântâna lui Iacob este un autentic templu în interiorul căruia este izvorul credinței. Isus știa acest lucru și de aceea se oprește acolo. Femeia avea un statut juridic inferior față de bărbat și în plus această femeie era o samariteană. Cel care intervine este Isus: „Dă-mi să beau”. Isus anulează distanța. Femeia este apă, ulcior, leagăn.

Femeia reflectează asupra credinței sale. În drumul nostru spre ecumenism cunoaștem la fel ca samariteana rezistențe. Femeia dorește să știe care este locul pentru a-l adora pe Dumnezeu și care este modul just de a  o face. Parcurgând acest itinerariu de credință cu Isus femeia a devenit ulcior al speranței, fântână, mărturie. Din cele expuse reiese faptul că Bisericile trebuie să reflecte asupra tezaurului credinței și sunt chemate să devină fântână de unde credincioșii să scoată „apa vie”.

Pr. asist. univ. Fabian Iacob a prezentat: Lansarea cărții: Ecumenism. Răspunsuri la 101 întrebări, scrisă de Z. J. Kijas (decanul Facultăţii de Teologie Pontificală „Sf. Bonaventura-Seraphicum” şi consultor al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Roma). Cartea a fost tradusă în limba română de pr. dr. Damian Pătraşcu (Directorul centrului ecumenic de cercetare Pax et Unitas).

Părintele susține că acest ghid de ecumenism al profesorului Z. J. Kijas, este original și interesant, deoarece modalitatea întrebare-răspuns permite o înțelegere mai ușoară a cititorului obișnuit a unei teme deosebit de amplă și complexă. Și cum cunoașterea reciprocă este baza oricărui început de dialog, volumul ne ajută să înțelegem cadrul istoric al mișcării ecumenice, să percepem principalele diferențe dogmatice și sacramentale dintre Biserici și comunități ecleziale și să ne facem o idee de stadiul actual al dialogului ecumenic, cu progresele și dificultățile sale.

Lucrarea se prezintă ca un ghid de ecumenism complet și actualizat, îmbinând armonios istoria cu problemele teologiei ecumenice actuale. Are opt capitole, iar întrebările din cadrul lor focalizează atenția cititorului spre tema principală a fiecărui capitol: I. Începuturile şi evoluţia ecumenismului; II. Sacramentele în viaţa Bisericii şi în dialogul ecumenic; III. Bisericile care participă la dialogul ecumenic; IV. Instituţii cu caracter ecumenic; V. Starea actuală a dialogului; VI. Chestiuni teologice în dialogul ecumenic; VII. Chestiuni ecumenice deschise; VIII. Viitorul ecumenismului.

Cartea este originală deoarece întrebările la care răspunde autorul, nu s-au născut la masa de studiu, dar sunt întrebări reale și concrete, puse verbal sau în scris de către studenții săi, de creștini simpli sau chiar de către persoane din afara Bisericii Catolice, preocupate de aceste tematici. Părintele vicar provincial Fabian Iacob, i-a felicitat și a adus mulțumiri autorului Z. J. Kijas, traducătorului, pr. dr. Damian Pătraşcu, precum și pr. Ștefan Lupu pentru redactarea și tipărirea acestui ghid de ecumenism la Editura Sapientia din Iași.

În a doua parte a simpozionului ecumenic a urmat prezentarea unor mărturii de credință de trăire a ecumenismului ale  D-na R. Păduraru și D-na I. Șugaru.

Mărturii

Pr. Damian Pătraşcu: Vă rog înainte de toate să vă prezentați din ce Biserică faceți parte? De ce ați acceptat ca să veniți și să vă dezvăluiți și să dați mărturie despre credința dumneavoastră?

D-na R. Păduraru: Pentru prima oară sunt la o manifestare de genul acesta. Sunt ortodoxă și am acceptat să vin ca să fac un pas pentru rezolvarea, aplanarea multor conflicte care se întind pe toate laturile existenței noastre, pe care le putem depăși printr-un dialog inter-religios. Provin dintr-o familie în care mama era ortodoxă, tata catolic dar acest lucru nu o constituit niciodată o piedică în modelarea mea și a surorii mele. Mai târziu am aflat că trăiesc într-un ecumenism aplicat. Mi-am clădit toată viața pe niște principii în care să nu fac diferența între oameni sau orientările lor religioase, oameni și atât.

D-na I. Șugaru: Sunt romano-catolică practicantă. Am copilărit într-o comunitate de rit ortodox astfel că am mulți prieteni ortodocși. După ce m-am căsătorit am avut prilejul de a conviețui printre ortodocși. Majoritatea zilelor vieții mele le-am petrecut pe lângă mănăstirile ortodoxe să cunosc spiritualitatea ortodoxă. Sunt o persoană simplă care îi iubește pe toți așa cum sunt. Mă rog bunului Dumnezeu în fiecare dimineață să nu judec să nu critic și să fiu tolerantă, îngăduitoare și să îi accept pe ceilalți așa cum sunt.

Pr. Damian Pătraşcu: Cum trăiți în viața concretă, personală, familială și socială relațiile cu ceilalți din alte confesiuni. Nu neapărat ortodocși, avem aici în oraș armeni, evrei și protestanți. Cum ați reușit să împăcați în viața dumneavoastră exigențele deschiderii față de ceilalți? După cum am ascultat în textul evanghelic proclamat la începutul acestei întâlniri cum să bem din fântâna celuilalt și în același timp să ne păstrăm identitatea?

D-na R. Păduraru: După tema dezbătută în acest simpozion am putut constata că samariteana a avut forța de a depăși barierele culturale, religioase și de a le înlătura prin dialog. Copil fiind am fost călăuzită de părinți prin care am cunoscut în primul rând frumusețea lui Dumnezeu. Atât preotul ortodox cât și cel catolic erau bineveniți în casa noastră și chiar așteptați. L-am iubit pe Dumnezeu prin intermediul părinților mei. Acesta a fost modelul de educație primară. Apoi au venit prietenii, cărțile, mass-media, lumea din jur care mi-au deschis noi orizonturi fără însă a anula vechiul sistem, convingerile religioase anterioare. Nu cred că oamenii pot rămâne distanți indiferent de criteriile etnice, religioase atâta timp cât se iubesc. Nu poți decât asemenea lui Isus decât să rupi barierele și să iubești mai departe. La fel mi-am educat și copii și ei sunt plecați în lume. Cel mai mic s-a căsătorit cu o fată din Taiwan, ea a devenit creștină. Nu am încercat niciodată să îi influențez calea pe care să o urmeze l-am lăsat pe el. El mi-a spus: „M-am născut creștin și așa am să mor!”, și aceasta m-a bucurat.

Pr. Damian Pătraşcu: Locuind lângă o biserică catolică, al cărui părinte paroh aici, ce simțiți atunci când trag clopotele?

D-na R. Păduraru: Este foarte frumos atunci când mă uit pe fereastra casei mele să văd crucea, și nu doar atât! Să aud clopotele Bisericii Ortodoxe Constantin și Elena și cele ale Biserici Catolice! Atât de mult îmi place parcă există un dialog între ele și nu există graniță se aud amândouă în mod egal.

Pr. Damian Pătraşcu: Vă rog să ne spuneți dacă în decursul vieții, la locul de muncă și având copii ați reușit să interacționați cu cei ortodocși și cum ați reușit să faceți acest lucru?

D-na I. Șugaru: La muncă la școală toți erau ortodocși. Nu am avut nici un fel de probleme. Mama mea era ortodoxă dar s-a căsătorit la catolici dar la rândul ei ea provenea dintr-un bunic al meu catolic și o bunică ortodoxă. Ecumenismul l-am gustat din fragedă copilărie și vreau să vă spun că am trăit atât sărbătorile catolice cât și cele ortodoxe. Fiica mea cea mai mare s-a căsătorit cu un preot ortodox. Mi-am spus că dacă vor ajunge la căsătorie, religia să nu constituie un element de discordie. Nu vroiam să plece cu un gust amar pe noul ei drum, nu vroiam să plece fără binecuvântarea noastră. Din toată inima i-am spus: «Tu ai ales, știi ceea ce faci!». Am fost convinsă că în alegerea ei nu îl va abandona pe Isus. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta!

Pr. Damian Pătraşcu: Ați putea să ne povestiți o întâmplare veselă sau tristă cu privire la confesiunea dumneavoastră și cea a altora? Întâlniri care vrând-nevrând, le-ați avut în viață și frecventând mănăstirile ortodoxe cu siguranță o întâmplare din care am putea învăța și noi?

D-na R. Păduraru: Nu știu dacă este o întâmplare veselă sau tristă. Nu am avut nici o rezervă atâta timp cât am fost în străinătate să intru într-o biserică fie catolică sau ortodoxă să intru și să mă rog. De exemplu în Olanda am intrat într-o Biserică și am început să mă rog dintr-o dată am început să izbucnesc în lacrimi. Era apropierea mea de Dumnezeu!

D-na I. Șugaru: Am avut fericitul sau nefericitul moment cu mulți ani în urmă pe când trăia părintele Cleopa să mă duc la dânsul și să stăm de vorbă și să îmi dea o binecuvântare. La sfârșit am zis să lăsăm un pomelnic. El a chemat atunci secretarul să treacă într-o agendă. Secretarul cam furios: «Nu că sunt catolici!». Părintele Cleopa era, dacă l-ați cunoscut, era un bunic blând, bun care împrăștia în jurul lui lumină. Pace efectiv pace! Și îl ruga liniștit: «Te rog trece în agendă!». Călugărul nu (…) trântește agenda și pleacă. În următorul moment a venit un alt călugăr care probabil a auzit totul și a zis: «Lăsați că scriu eu!». Pe mine m-a marcat, eram tânără. M-a marcat bunătatea părintelui Cleopa și atunci am realizat că stau în fața unui om sfânt care exprima seninătate. Părintele spunea despre noi în circumstanța aceasta nefastă: «Sunt frații noștri, prietenii noștri!». I-am mulțumit mult mai târziu lui Dumnezeu pentru: un părinte Cleopa, Anton Demeter, Iustin Pârvu care cu siguranță au contribuit la formarea mea spirituală.

Pr. Damian Pătraşcu: Suntem Poporul lui Dumnezeu, împreună ne îndreptăm spre mântuire. Suntem persoane cu diferite formări intelectuale, religioase. Ne învățăm unii pe alții. De aceea vă invit să ne luăm o propunere fiecare dintre noi cu privire la ecumenism. Cum să trăim ca să fim uniți și trăind împreună să ne întărim identitatea și să ne cunoaștem?

D-na R. Păduraru: Mai mult decât o sugestie! Aș dori ca unitatea religioasă să se bazeze pe promovarea valorilor umane, toleranță și respect. Mi-aș dori ca religia ca materie de predare în școli să cuprindă o trecere în revistă  a tuturor cultelor și dogmelor religioase. Doar așa am putea clădi o lume mai bună, tolerantă unde să-l înțelegem pe cel de lângă noi. În ceea ce privește predarea religiei aceasta să se axeze și pe latura ecumenică. Este o necesitate! Un mod de a învăța să ne apropiem unii de alții!

D-na I. Șugaru: Îl rog pe bunul Dumnezeu să îmi dea harul să îi accept pe ceilalți așa cum sunt. Să fiu tolerantă! Să nu ne mândrim că doar drumul nostru pe care mergem noi este cel care duce la mântuire. Sunt convinsă că Dumnezeu ne iubește pe toți în egală măsură. Diferența o face nivelul nostru de percepție, modul de a ne manifesta iubirea față de Creator! Eu spun că dacă iubim, putem face totul!

Pe marginea prelegerilor ținute și a mărturiilor date, participanții au continuat acest dialog. După care moderatorul, Pr. conf. univ. dr. Damian Pătraşcu, a mulțumit tuturora pentru participare. Această zi de rugăciune, dezbatere teologică și mărturie reflectă „setea”, de unitate: „Ca toţi să fie una!” (cf. In 17,21) și dorința: «Dă-mi să beau» (cf. In 4,7), din apa vieții care este Cristos. Întâlnirile inter-religioase din cadrul acestui simpozion ecumenic au avut un rol profetic un nou mod de a prezenta Evanghelia și de a citi semnele timpului. Astfel că din  întâlnirea lui Isus cu samariteana suntem invitați să îl iubim pe celălalt pe credinciosul de altă religie, confesiune. Totodată să prețuim ascultarea comună a Cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură şi mărturisirea credinţei noastre comune pentru că: „vine ceasul – și acum este – când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr (cf. In 4,23).

Fr. Mihai Percă

Awesome Flickr Gallery Error - Invalid signature

Distribuie cu: