O nouă speranţă pentru comunitatea Surorilor Clarise din Roman

Distribuie cu:

Acest eveniment religios a extins sfera sărbătorii Întâmpinarea Domnului, stabilită de Biserica Catolică pentru data de 2 februarie. Într-o zi în care serbăm prezentarea copilului Isus la templu, de către Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif, şi, deopotrivă, Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, noi, Surorile Clarise din Roman am marcat începerea vieţii călugăreşti a Mădălinei Toma. Zi memorabilă pentru comunitatea noastră, în care privim cu recunoştinţă la Cristos, izvorul oricărei vocaţii, şi ne bucurăm pentru curajul şi entuziasmul cu care, tânăra novice, sr. M. Mădălina a Iubirii lui Dumnezeu, s-a angajat să urmeze paşii Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, imitând calea sfinţeniei, a umilinţei şi a înaltei sărăcii, care a fost regula de viaţă a Părintelui Sfântul Francisc şi a Maicii Sfânta Clara.

Întreg ritualul religios s-a desfăşurat în prelungirea Sfintei Liturghii, pe care a prezidat-o asistentul spiritual al Surorilor Clarise, pr. Alexandru Olaru, OFMConv., guardianul comunităţii „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman, concelebrant fiind pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., vicar episcopal pentru Secţiunea Viaţa Consacrată şi Vocaţii şi director al Oficiului pentru Viaţă Consacrată.

În prezenţa întregii comunităţi prin sr. M. Dorotea, responsabilă-delegată a comunităţii noastre, şi a maestrei de novice, sr. M. Elena, Mădălina Toma a acceptat invitaţia Domnului de „a sta cu el” (Mc 3,14), de „a se îmbrăca cu Cristos” (Rom 13,14), pentru a celebra cu el Paştele, primind totodată haina (confecţionată în formă de cruce, după modelul hainei Sfântului Francisc şi a Sfintei Clara), cingulul Seraficului Părinte, ca semn că a fost aleasă să fie discipolă docilă a evangheliei, în slujba celor mici şi săraci, coroana franciscană şi voalul, după ce au fost stropite, în prealabil, cu apă binecuvântată.

Îndemnul principal al părintelui predicator, Cristian Blăjuţ, a fost acela de a alimenta în permanenţă virtutea credinţei în sufletele noastre, aderând cu toate sentimentele inimii la Cristos, Lumina lumii. În lumina credinţei, preciza părintele Cristian, putem dobândi o privire clară, pătrunzătoare, care să ne permită „să urcăm la templu”, recunoscând deci prezenţa lui Cristos în evenimentele vieţii, în noi şi în semenii noştri, în textele Sfintei Scripturi şi în celebrarea sfintelor sacramente. Această „urcare la templu”, considera părintele, nu trebuie să fie superficială şi fără rod în viaţa noastră şi a semenilor, mai cu seamă când vorbim de o viaţă consacrată în întregime Domnului şi slujirii semenilor, însă trebuie să ne facă apţi să-i permitem lui Cristos să ne transforme în adevărate temple vii, pentru a-l putea recunoaşte pe cel Nevăzut în cel văzut, asemenea bătrânului Simeon şi a profetesei Ana.

Omilia părintelui Cristian Blăjuţ ne-a transpus cu uşurinţă pe terenul spiritualităţii franciscane, a cărei concretizare implică citirea atentă şi meditarea Cuvântului lui Dumnezeu şi slujirea caritabilă a semenilor, după modelele oferite de Sfântul Francisc de Assisi şi Sfânta Clara de Assisi. Această slujire presupune, în cazul vocaţiei călugăreşti contemplative, nu atât faptul de a face ceva, aşa cum înţelegem termenul în sens obiectiv, ci a fi, a trăi pentru Cineva, a cărui iubire ne poate transforma în creaturi noi.

Dumnezeu cel Atotputernic să-i dăruiască novicei noastre, sr. M. Mădălina, harul de a persevera cu sârguinţă în urmarea lui Cristos şi de progresa din bine în mai bine, din virtute în virtute, până când Cel căruia îi slujeşte cu toată iubirea va deveni unicul motiv al existenţei sale.

Ne dorim, de asemenea, ca exemplul sorei Mădălina să fie un imbold pentru tinerii zilelor noastre, care aud chemarea lui Cristos, dar încă mai au nevoie de un plus de curaj pentru a face acest pas.

Surorile Clarise

Distribuie cu: