Roman: Dezbatere asupra poruncii a șaptea a lui Dumnezeu
Distribuie cu:
Miercuri, 28 septembrie 2016, începând cu ora 18:00, în Sala de conferințe a hotelului Roman, a avut loc dezbaterea despre cea de-a șaptea poruncă a lui Dumnezeu, „Să nu furi, organizată de către Academia „Petru Tocănel”, din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, moderată de pr. prof. Univ. dr. Maximilian Pal, OFMConv., și avându-i ca invitați pe pr. conf. univ. dr. Ștefan Lupu, de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, și pr. dr. Mihăiță Popovici, de la parohia Precista Mică din Roman.
Reluând șirul dezbaterilor asupra celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu, Institutul Teologic Franciscan, prin Academia „Petru Tocănel”, s-a oprit asupra celei de-a șaptea porunci – Să nu furi!
În introducere, părintele Maximian Pal, moderatorul întâlnirii, a evidențiat aspectul pozitiv al acestei porunci, dincolo de caracterul prohibitiv, protejând demnitatea și proprietatea de care se bucură fiecare persoană. Această poruncă se adresează atât păgubiților cât și hoților: Păgubiților nu plângeți! Căci Dumnezeu este cel care se îngrijește de toate trebuințele oamenilor… și sigur nu îi va uita nici pe hoți!
Apoi, părintele Ștefan Lupu, a propus învățătura Bisericii Catolice cuprinsă în Catehism, aceea a destinației universale a bunurilor dar și dreptul la proprietate privată. În plan economic, această poruncă face referință la respectul demnității persoanei, călăuzindu-ne viața după virtuțile cumpătării și dreptății. Doctrina Socială a Bisercii amintește că dezvoltarea activităţilor economice şi creşterea producţiei sunt destinate să satisfacă nevoile fiinţelor umane. Prin dreptatea și solidaritatea între națiuni, părintele Ștefan sublinia responsabilitatea morală a națiunilor bogate în asigurarea ajutorului prin solidaritate și caritate pentru națiunile mai puțin dezvoltate.
În cea de-a doua parte, părintele Mihăiță Popovici, a încercat să meargă la esența problemei furtului, făcând o incursiune în istoria civilizațiilor și a pedepselor care erau aplicate în funcție de gravitatea faptei. În istoria poporului israelit, prin anul sabatic și anul jubiliar se amintea că Dumnezeu este creatorul și călăuzitorul, oferind omului cele necesare vieții, tot ceea ce are, fiind o binecuvântare. Cu toate acestea, săracul, străinul, orfanul, văduva sunt categoriile de persoane față de care Dumnezeu cere o atenție particulară. Isus se identifică cu cei săraci, atât material, cât și spiritual, iar primele comunități creștine au avut mereu o iubire preferențială pentru aceștia. Îndemnul cu care părintele Mihăiță a încheiat a fost de a ne lăsa călăuziți de o „conștiință înaltă” pentru ca viață să fie plină de fapte de milostenie care sunt cea mai frumoasă laudă adusă lui Dumnezeu.
Fr. Paul-Dragoș Mîrț, OFMConv.
responsabil Academia „Petru Tocănel”
