Zi de reculegere lunară în conventul de la Hălăucești
Frații franciscani din conventurile Buruienești, Cacica, Hălăucești, Nisiporești și Roman s-au reunit marți, 24 martie 2026, pentru reculegerea lunară, descoperind rădăcinile franciscane ale rugăciunii „Adoramus Te, Christe” — de la Testamentul Sfântului Francisc până la inima Căii Crucii.
Distribuie cu:
Marți, 24 martie 2026, frații din comunitățile conventuale de la Buruienești, Cacica, Hălăucești, Nisiporești și Roman (conventul „Sf. Anton”) s-au întâlnit în conventul „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” din Hălăucești pentru obișnuita reculegere lunară.
Pr. Adrian Măgdici, în concordanță cu spiritul ce trebuie să caracterizeze Postul Mare, și-a intitulat reflecția prezentată fraților: „Meditație asupra rugăciunii franciscane «Te adorăm, Doamne Isuse Cristoase» (Adoremus Te, Christe)”.
Originea rugăciunii — Testamentul Sfântului Francisc
În toamna anului 1226, tocmai în perioada în care trupul său se stingea treptat, Sfântul Francisc de Assisi a simțit nevoia să lase o ultimă mărturie fraților săi și a scris faimosul „Testament” spiritual. La începutul acestui text, Francisc se destăinuie cu nostalgie:
„Domnul mi-a dat o astfel de credință în biserici încât mă rugam pur și simplu și spuneam: «Te adorăm, Doamne Isuse Cristoase, aici și în toate bisericile tale care sunt în lumea întreagă, și Te binecuvântăm; căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea».”
Pr. Adrian, după ce a făcut o scurtă prezentare a spiritualității Sfântului Francisc, a relevat faptul că rugăciunea „Adoramus Te” — pe care frații o recită la începutul oricărui prilej de rugăciune — a dobândit o importanță atât de mare încât a ajuns să depășească cu mult granițele „Testamentului”, devenind miezul uneia dintre cele mai răspândite devoțiuni catolice: Calea Crucii.
Deși originile acestei practici de pietate sunt complexe, rolul franciscanilor în implementarea și popularizarea ei a fost fundamental. În 1342, Ordinul Franciscan a primit oficial custodia locurilor sfinte din Ierusalim. Frații care îi ghidau pe pelerini pe Via Dolorosa au început să folosească rugăciunea „Adoramus Te” ca un fel de motto la fiecare oprire sau stațiune. Iar sfântul franciscan Leonard de Porto Maurizio, în secolul al XVIII-lea, a fost cel care a consolidat structura Căii Crucii pe care o cunoaștem astăzi, unde fiecare stațiune începe cu versetele:
P. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi. R. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.
Pr. Adrian și-a încheiat reflecția amintind că rugăciunea „Adoramus Te, Christe” nu este o relicvă a trecutului, ci o provocare pentru omul modern. Într-o lume marcată de viteză, de virtual și de o anumită „absență” a sacrului din cotidian, Francisc ne ajută să punem accent pe esențial. Iar Crucea este o parte esențială a vieții noastre.
După meditația de la ora 10:00, frații au avut un răgaz de meditație personală, iar la ora 12:00 au mers în biserică, unde au participat cu evlavie la Calea Crucii, condusă de pr. paroh Daniel Lucaci. Întâlnirea s-a încheiat cu o agapă fraternă, prilej cu care frații au avut posibilitatea să-și împărtășească impresii despre viața lor de zi cu zi.
Pr. Adrian Măgdici
