Reculegere la Roman despre ispitirile lui Isus

Distribuie cu:

Ziua de reculegere a început cu meditația pregătită de părintele Mihai Afrențoae OFMConv, în cadrul căreia ne-a vorbit despre compătimirea lui Cristos: a fi îndurerat cu Isus cel îndurerat, suferind cu Isus suferind, adică a intra în misterul pătimirii sale. Este vorba despre un har contemplativ care implică interiorul persoanei, mai mult decât rațiunea acesteia. Părintele ne-a propus să contemplăm trei scene din viața lui Isus: Lc 4 (Isus în pustiu), Lc 22 (Isus în Ghetsemani) și Lc 23 (Isus pe cruce). Părintele consideră că aceste fragmente biblice au legătură cu ispitirea, cu încercarea lui Isus. Mai întâi, în mod explicit, deoarece se spune că Isus a fost condus de Duhul pentru patruzeci de zile în pustiu, unde a fost ispitit de diavol. În grădina măslinilor este pus în mod expres sub semnul ispitei, după cum găsim în Lc 22,40: „Când a ajuns la locul acela, le-a zis: «Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!»” A treia scenă, aceea a insultelor sub cruce, nu este de la sine exprimată în mod explicit ca ispită, dar la lumina celorlalte două are caracter de ispită, fie pentru forma literară, fie mai ales pentru conținut.

Pentru fiecare text în parte părinte a scos în evidență cine sunt ispititorii și cât de subtil putem cădea în capcana acestora. În primul text este diavolul cel care încearcă în continuu să separe unitatea operei lui Dumnezeu, să dividă omul de Dumnezeu, să dividă omul de alții, să dividă omul în interior. În Ghetsemani tot diavolul este ispititorul, dar se folosește de anumite instrumente, de oameni, de oboseală, de toropeală. Isus îi găsește pe discipoli dormind, de aceea le spune: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!” (Lc 22,46). Sub cruce diavolul se folosește de popor pentru a-l descuraja pe Isus: „Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de el, spunând: «Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!» În mod evident se naște întrebarea: Cum se realizează victoria împotriva ispitelor? Părintele ne-a ajutat să conștientizăm faptul că victoria asupra ispitelor nu se realizează prin intermediul unui raționament teologic, ci doar urmând exemplul lui Isus care ascultă, ascultare ce derivă din abandonare și iubire: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu!” (Lc 23,46).

Programul zilei a continuat cu meditația personală, ocazie de spovezi, Sfânta Liturghie, în cadrul căreia părintele ne-a invitat să ne însușim privirea contemplativă a lui Isus care privește la bunătatea care a fost sădită în om prin creație, așa cum a făcut cu vameșul Levi din evanghelie. A urmat prânzul, un moment de împărtășire spirituală și întrebări legate de tema zilei. La final ne-am rugat împreună Calea Crucii pregătită de Micile Slujitoare ale lui Cristos Rege. Mulțumim Domnului pentru această zi de har. Domnul să ne ajute să trăim cu tărie esențialul vocației noastre, să îl redescoperim pe Dumnezeu și să ne lăsăm atinși de iubirea Sa. 

Distribuie cu: