Distribuie cu:

Formare franciscană – inspirații (partea 23) 

Traducere: Pr. Damian Gheorghe Pătrașcu,
Ministru provincial

 

Frații să fie formați în utilizarea bună a mijloacelor de comunicare socială, care, în afară de faptul de a contribui la dezvoltarea persoanei, la îmbogățirea cunoștințelor, la schimbul de informații și la posibilitatea de avea relații mai multe, sunt utile și operei de evanghelizare. Frați să se folosească de aceste mijloace cu maturitate, responsabilitate și moderație, fiind atenți ca din cauza acestora să nu sărăcească relațiile cu frații din propriul convent, și să nu fie adusă nici o daună propriei vieți consacrate.¹

Unul din frații angajați în evanghelizarea în sfera digitală a împărtășit o reflecție ascultată de la un chirurg în vârstă. Afirma că noua generație de chirurgi este extrem de abilă manual și specializată în intervențiile chirurgicale moderne care sunt făcute cu ajutorul robotului chirurgical. În tinerețe, aceștia s-au jucat mult la computer și au căpătat o abilitate naturală, ceea ce este dificil de obținut de la cei mai în vârstă. Probabil, a concluzionat acesta, candidații care vor să intre în Ordinul nostru vor fi mai pregătiți să slujească persoanele, și să evanghelizeze folosind modernele mijloace de comunicare.

Ce sunt așa numitele mijloace de comunicare în masă? Sunt instrumente folosite pentru comunicarea socială. Le numim mijloace de comunicare socială. Acestea includ: televiziunea, tipăriturile, radio-ul, cărțile, cinematograful, manifestele și internetul. Ele permit să influențeze foarte amplu persoanele luate în parte și societatea în ansamblul ei. Modelează cultura, obiceiurile, modelele, credințele și opiniile și influențează procesele decizionale. Furnizează informații și clarifică situații. Sunt utilizate pentru a munci, pentru a gestiona afacerile, pentru a menține contacte și relații cu alții, pentru a satisface diferite necesități, printre care jocul și recreerea. Tot mai des, mijloacele de comunicare în masă reprezintă un instrument de comunicare activă și angajantă. Acest lucru înseamnă că destinatarul poate interacționa cu expeditorul, poate deveni el însuși cel care comunică, exprimă propriile opinii și influențează alegerile altora. Nu este numai un destinatar pasiv al mesajului, ci intră în dialog. Instrumentele de comunicare modernă dărâmă din ce în ce mai mult barierele granițelor naționale și de limbă, și devin tot mai mult o lume digitală în care viața se petrece. Au o mare putere de influență și, din acest motiv, sunt definite ca fiind a patra putere în stat.²

Putem aminti că unul din instrumentele cele mai brilante în acest spațiu este telefonul celular. Avem la îndemână un acces rapid la aproape tot ceea ce avem nevoie. Avem un acces facil la munca la distanță (networking), putem să ne ținem actualizați cu viața celor dragi ai noștri, și să menținem contacte cu persoane din lumea întreagă. Cu celularele putem căuta informațiile de care avem nevoie, să folosim programele educative, Liturgia Orelor, Sf. Scriptură, cărțile, audiobook-urile și muzica. Într-un mic dispozitiv de buzunar sunt îndesate fotocamera, traducătorul de limbi, hărțile, datele de bănci, moneda electronică, biletele de călătorie, accesul la jocuri și la posibilitatea de a face cumpărături din magazine…, adică o sumedenie de programe utile și implicante.

De mai bine de 60 de ani, Biserica lansează un apel creștinilor asupra necesității de a folosi mijloacele de comunicare în masă pentru proclamarea Veștii celei Bune.³ În practica pastorală le folosim tot mai des pentru comunicarea cu credincioșii, pentru promovarea vocațională, pentru liturgie, pentru reflecții, pentru conferințe și lecții. Activitatea Bisericii în acest câmp este în creștere.⁴ Cu toate acestea, simțim tot mai clară invitația de a face un pas înainte:  nu numai să folosim aceste instrumente, dar și să ne asumăm evanghelizarea lumii digitale.⁵ Este aceasta o sarcină importantă, ca să garantăm că noul continent digital va fi pătruns de duhul Evangheliei.

Uneori, însă, există momente în care ne simțim parcă blocați de o senzație de neîncredere în a da un răspuns pozitiv asumării acestei noi misiuni. Al optulea continent digital trezește teamă. Intrăm în această lume ca destinatari, și ne simțim ca într-un „areopag” unde nu vedem pe nimeni care să fie dispus să ne asculte (Fap 17, 22. 32). Ne este frică de hackeri, de neînțelegeri și, poate, pentru lipsa de profesionalitate. Se trezesc în noi întrebări întru totul justificate: de ce să intri în această nouă horă? Nu este bine să pregătim ceea ce are loc numai în biserică: cateheze, predici zilnice, celebrări, întâlnirile cu diferitele grupuri? Mai mult încă, vedem că mijloacele de comunicare în masă sunt periculoase. Pentru mulți devin o capcană și sunt devorați și înghițiți de celularele lor, de monitorul computerului și al tabletei. Fug de contactele reale, se încuie în camerele lor și în lumile lor virtuale, și conduc o viață de sihaștrii digitali, iar, uneori, aceasta este cauza distrugerii lor umane și spirituale. Noul continent poate atrage și crea dependență.⁶

Noi, creștinii, suntem chemați să înculturăm acest spațiu. Aceasta însă nu trebuie văzută ca o specie de noutate misionară. Deja acum treizeci de ani ne-a fost spus:

„Primul areopag al timpurilor moderne este lumea comunicațiilor, care unifică umanitatea făcând-o – așa cum se obișnuiește să se spună – „un sat global”. Mijloacele de comunicare socială au ajuns să aibă o asemenea importanță încât sunt pentru mulți principalul instrument informativ și formativ, instrument de ghidare și de inspirație pentru comportamentele individuale, familiale și sociale. Noile generații, mai ales, cresc condiționat de ele. Poate că a fost puțin neglijat acest areopag. Se privilegiază în general alte instrumente pentru vestirea evangheliei și pentru formare, în timp ce mijloacele de comunicare în masă sunt lăsate la inițiativa individuală sau a unor grupuri mici, și intră în programarea pastorală pe plan secund. Angajarea în și cu evanghelizarea mijloacelor de comunicare în masă, nu are numai scopul de a multiplica vestirea, dar este vorba de ceva mai profund, deoarece evanghelizarea înseși a culturii moderne depinde în mare parte de influența lor. Nu este, deci, de ajuns să fie folosite pentru a răspândi mesajul creștin și magisteriul Bisericii, dar este necesar să se „integreze” mesajul însuși în această „nouă cultură” creată de comunicarea modernă. Este o problemă complexă, deoarece această cultură se naște, înainte încă de conținuturi, de faptul însuși că există noi modalități de comunicare cu noi limbaje, noi tehnici și noi atitudini psihologice. Predecesorul meu Paul al VI-lea spunea că „ruptura dintre evanghelie și cultură este, fără îndoială, drama epocii noastre”, iar câmpul actualei comunicări confirmă din plin această judecată”.⁷

Ce gândim, noi, franciscanii? Dacă privim la viața Sf. Francisc de Assisi, putem vedea că, după convertirea sa, a fost atras de viața contemplativă. Aceasta este și forma de viață pe care a întreprins-o Sf. Clara, și alți discipoli ai lor, adică o viață de sihăstrie. Francisc voia să facă voința Domnului, chiar dacă aceasta mergea împotriva preferințelor lui personale. Astfel, l-a trimis pe fratele Matia să-l întrebe pe fratele Silvestru, care trăia în sihăstrie, și pe sora Clara, care era discernământul lor în această privință. Este interesant de notat că a ales persoane care duceau o viață contemplativă care să-l ajute în discernământul său. A primit de la aceștia un răspuns absolut diferit de trăirea lor și de ceea ce Francisc și-ar fi dorit: Domnul vrea ca el să predice, pentru că nu a fost chemat pentru sine, ci să poarte spre El roadele sufletelor oamenilor, și pentru ca mulți să fie atrași prin exemplul lui la Domnul.⁸ Chiar dacă vedem că Francisc se oprea des în sihăstrii, viața lui a fost caracterizată de continue călătorii, pentru a predica evanghelia, iar atunci când nu putea călători din cauza bolilor și a diferitor necazuri, Francisc scria scrisori, și va trimite frații în diferite părți ale lumii să predice Cuvântul, acolo unde el nu putea ajunge în persoană.

Mă întreb: ce are face Sf. Francisc în epoca internetului? Probabil nu fără motiv avem sfinți patroni legați de spiritualitatea franciscană asociați cu mijloacele de comunicare în masă. Sf. Clara (patroana televiziunii) și, mai contemporan nouă, Sf. Maximilian Kolbe. Aceștia ne amintesc de necesitatea folosirii mijloacelor de comunicare în masă în opera de evanghelizare. Pe de altă parte, noi, frații minori conventuali am fost dintodeauna sensibili la necesitățile Bisericii. Invitația este cea de a face un pas înainte. Nu numai să ne specializăm profesional în câmpul mijloacelor de comunicare în masă, dar și să întreprindem noi misiuni în ambientul digital.⁹

Cum să facem acest lucru? În trecut, multe convente aveau o poartă totdeauna deschisă la intrare. Acolo putea fi întâlnit un frate, care reprezenta primul contact cu cei care căutau diferite forme de ajutor și de contact cu frații. Mă întreb dacă ar fi posibil în comunitățile noastre să se deschidă o asemenea poartă spre continentul al optulea. Am putea să ne gândim cum să evanghelizăm această lume, cu persoanele pe care le întâlnim pe stradă, dar și pe cele pe care nu le vom întâlni niciodată în mod fizic? Sf. Francisc ne trimite, așa cum i-a trimis pe primii frați, să predice în diferitele părți ale lumii. Spiritualitatea noastră se prestează acestui tip de evanghelizare. Ar fi cu siguranță de mare ajutor, dacă, în loc să ne gândim că deranjăm, am susține și încuraja pe tinerii noștri frați care, ca modernii medici chirurgi, cunosc mai bine terenul celui al optulea continent, care este deja patria lor.¹⁰

Fra Piotr STANISŁAWCZYK
Delegat general pentru formare

1. Constituțiile OFMConv, Roma 2019, art. 66. ↩︎
2. Cf. Czwarta władza, Wikipedia, https://pl.wikipedia.org/wiki/Czwarta_władza, (26.11.2024). ↩︎
3. Cf. Światowy Dzień Środków Społecznego Przekazu. Historia i idea,
      https://mediadlaewangelii.pl/content.php?ContentId=55. (26.11.2024). ↩︎
4. Cf. Ks. Janusz Chyła, Ewangelizacja cyfrowego kontynentu, w: Kultura – Media – Teologia 23(2015), ss.67-79), https://cejsh.icm.edu.pl/cejsh/element/bwmeta1.element.desklight-336b7d4f-6031-4ff8-bf72-7152f7925520/c/kmt_2015_22_chyla_t5PyB2X.pdf. (26.11.2024). ↩︎
5. Cf. Ks. Maciej Flader, Inkulturacja wiary w „cyfrowy kontynent”, w: Teologia i człowiek, 47(2019)3, ss. 129-144, https://apcz.umk.pl/TiCz/article/download/TiCz.2019.033/18519/52437, (26.11.2024). ↩︎
6. Cf. Papa Francesco, Esortazione apostolica post-sinodale Christus vivit, Loreto 25.03.2019. https://www.vatican.va/content/francesco/pl/apost_exhortations/documents/papa-francesco_esortazione-ap_20190325_christus-vivit.html. Nr. 90. (26.11.2024). ↩︎
7. Giovanni Paolo II, Enciclica Redemptoris missio circa la permanente validità del mandato missionario, Roma 7.12.1990, n. 37c.
   https://www.vatican.va/content/john-paul-ii/pl/encyclicals/documents/hf_jp-ii_enc_07121990_redemptoris-missio.html. (26.11.2024). ↩︎
8. Cf. Leggenda Maggiore XII (FF 1204, 1205); Fioretti XVI (FF 1845). ↩︎
9. Cf. Misjonarze w środowisku digitalnym w: Kościół synodalny w misji, Sprawozdanie podsumowujące. XVI zwyczajne zgromadzenie ogólne synodu biskupów. Pierwsza sesja (4-29 października 2023), nr 17, https://www.synod.va/content/dam/synod/assembly/synthesis/polish/POL-Synthesis-Report.pdf. (26.11.2024). ↩︎
10. Cf. Benedetto XVI, “Nuove tecnologie, nuove relazioni. Promuovere una cultura di rispetto, di dialogo, di amicizia”, Messaggio per la XLIII Giornata mondiale delle comunicazioni sociali, Vaticano 24 gennaio 2009. https://www.paulus.org.pl/224,43-sdssp-benedykt-xvi-2009. (26.11.2024). ↩︎

***

Material apărut pe site-ul Ordinului: ofmconv.net

Distribuie cu: