Răsună în întreaga lume acest anunț, împreună cu cântul Aleluia: Isus este Domnul, Tatăl l-a înviat şi El este viu pentru totdeauna în mijlocul nostru.

Isus însuși și-a prevestit moartea și învierea prin imaginea bobului de grâu. El a spus: „Dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult”(In 12,24). Şi iată că întocmai acest lucru s-a întâmplat: Isus, bobul de grâu semănat de Dumnezeu în brazdele pământului, a murit ucis de păcatul lumii, a rămas două zile în mormânt; însă moartea lui conținea întreaga putere a lui Dumnezeu, care s-a eliberat şi s-a manifestat în a treia zi, cea pe care o celebrăm azi: Învierea Domnului nostru Isus Cristos», a spus papa Francisc în tradiţionalul Mesaj Urbi et Orbi, adresat cetăţii (oraşului) şi întregii lumi în Duminica Peştelui, de la balconul central al bazilicii San Pietro.

În precedență, Pontiful Roman a celebrat, cu începere de la ora 10, Sfânta Liturghie  pe esplanada bazilicii vaticane, într-un scenariu din care nu a lipsit mirabilul tablou floreal ce poartă, ca în fiecare an, semnătura Olandei. Amintim că în cadrul Vigliei pascale, celebrată în noaptea de Paşti, Sfântul Părinte a botezat 8 catehumeni din diferite țări.

«Noi, creștinii» –  a continuat pontiful în Mesajul Urbi et Orbi – «credem și știm că învierea lui Cristos este adevărata speranță a lumii, cea care nu dezamăgește. Este forţa bobului de grâu, cea a iubirii care se coboară și se dăruiește până la capăt și care reînnoiește cu adevărat lumea.

Această forță aduce și azi roade în brazdele istoriei noastre, marcată de atâtea nedreptăți și violențe. Aduce roade de speranță și demnitate acolo unde există sărăcie și excluziune, acolo unde există foame și şomaj, printre persoanele strămutate și  refugiate – adesea respinse de actuala cultură a debarasării, printre victimele traficului de persoane şi ale formelor de sclavie din timpurile noastre

Și noi, astăzi, cerem roade de pace pentru întreaga lume, începând cu iubita Sirie, a cărei populaţie este chinuită de un război al cărui sfârşit nu se întrezăreşte.

În acest Paşte, lumina lui Cristos cel Înviat să lumineze conștiința tuturor liderilor politici și militari, pentru a se pune imediat capăt exterminării în curs, pentru ca drepturile omului să fie respectate şi pentru a fi luate măsuri în vederea facilitării accesului la ajutorul de care aceşti fraţi şi surori au urgentă nevoie, asigurând în acelaşi timp condiţii adecvate pentru întoarcerea persoanelor strămutate.  

Invocăm roade de speranţă pentru Ţara Sfântă, rănită şi în aceste zile de conflicte deschise care nu-i cruţă pe cei lipsiţi de apărare; pentru Yemen şi întreg Orientul Mijlociu, astfel încât dialogul și respectul reciproc să prevaleze asupra diviziunilor şi a violenţei. Fie ca frații noștri în Cristos, care nu de puţine ori suferă abuzuri și persecuții, să fie martori luminoşi ai Celui Înviat și ai victoriei binelui asupra răului.

În această zi, implorăm roade de speranţă pentru cei care aspiră la o viaţă mai demnă, mai ales în acele părți ale continentului african care sunt chinuite de foame, de conflicte endemice și de terorism. Pacea Celui Înviat să vindece rănile din Sudanul de Sud: să deschidă inimile dialogului și înțelegerii reciproce. Să nu uităm victimele acelui conflict, în special copiii! Să nu lipsească solidaritatea în favoarea multor oameni forțați să-și părăsească pământul, lipsiți fiind de minimul necesar traiului.

Implorăm roade ale dialogului pentru peninsula coreeană, astfel încât colocviile în curs să promoveze armonia și pacificarea regiunii. Cei care au responsabilități directe să acţioneze cu înțelepciune și discernământ pentru a promova binele poporului coreean și pentru a construi relații de încredere în cadrul comunității internaționale.

Ne rugăm pentru roade ale păcii în Ucraina, în vederea consolidării pașilor în favoarea armoniei și a facilitării inițiativelor umanitare de care are nevoie populația.

Implorăm roadele consolării pentru poporul din Venezuela care – după cum au scris păstorii săi – trăiește într-un fel de „pământ străin” în propria țară. Fie ca, prin puterea învierii Domnului Isus, să găsească calea cea dreaptă, pașnică și umană pentru a ieși cât mai repede din criza politică și umanitară în care este prins şi să nu lipsească primirea şi asistenţa pentru acei fii ai Venezuelei care sunt constrânşi să-şi abandoneze patria.

Cristos cel Înviat să aducă fructe de viață nouă copiilor care, din cauza războaielor și a foametei, cresc fără speranță, fără educație și îngrijire medicală; și, de asemenea, pentru persoanele în vârstă, daţi la o parte de cultura egoistă, care-i înlătură pe cei care nu sunt „productivi”.

 Invocăm roade de înțelepciune pentru cei din întreaga lume care au responsabilităţi politice, pentru a respecta întotdeauna demnitatea umană şi a se implica cu dăruire în slujba binelui comun, asigurând dezvoltarea și securitatea propriilor cetățeni.
 
Dragi frați și surori,
Asemenea femeilor care au mers în grabă la mormânt şi nouă ne este adresat acest cuvânt:  Și pentru noi, pentru, se adresează acest cuvânt: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat! „(Lc 24,5-6). Moartea, singurătatea și teama nu mai reprezintă ultimul cuvânt. Există un cuvânt care merge dincolo și pe care doar Dumnezeu îl poate spune: este cuvântul Învierii (cf. Ioan Paul al II-lea, Discurs la încheierea rugăciunii Via Crucis, 18 aprilie 2003). Cu forța iubirii lui Dumnezeu, aceasta „şterge fărădelegile, spală orice vină, celor căzuţi în păcat le redă nevinovăţia, celor întristaţi bucuria, stinge duşmăniile, aduce înţelegerea, frânge silniciile” (Preconiul Pascal)
Paste Fericit tuturor!»
 

«După ce am ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, în acest pasaj al Evangheliei, simt nevoia să spun trei lucruri. Primul: vestirea. Acel fragment conţine un anunţ: Domnul a înviat. Acea veste care, din cele mai vechi timpuri ale creștinilor, era transmisă din gură în gură. Exista salutul „Domnul a înviat”. Iar femeile care au mers să ungă trupul Domnului s-au trezit cu o surpriză în faţa ochilor. Surpriza … Vestirile lui Dumnezeu sunt întotdeauna surprize, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul surprizelor. De la începutul istoriei mântuirii, de la Tatăl nostru Avraam, Dumnezeu te surprinde», a spus de asemenea pontiful în omilia Sfintei Liturghii celebrată în Duminica Învierii pe esplanada Bazilicii Vaticane, îndemnându-ne şi pe noi să trăim prezentul Paştelui 2018 pentru a merge în grabă, astfel încât să aflăm şi să transmitem şi altora vestea Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

Succesiv vestirii, Sfântul Părinte a evidenţiat un al doilea aspect, graba cu care femeile se duc să ducă vestea învierii Domnului, pontiful spunând că surprizele, veştile cele bune au întotdeauna nevoie de grabă în transmiterea lor.

Îndemnându-ne să nu întârziem vestirea învierii Domnului nostru Isus Cristos, pontiful a pus de asemenea în lumină un al treilea aspect: elementul surpriză, sugerându-ne să ne lăsăm mereu surprinşi de Dumnezeu, de vestea ce bună a Învierii Domnului nostru Isus Cristos. 

[ *** ]

Material apărut pe http://ro.radiovaticana.va/