În perioada 17-22 mai 2026, în conventul „Maica Domnului” din Oradea (BH), s-au desfășurat exercițiile spirituale anuale, în prima serie, pentru frații Provinciei noastre. Relator al acestor zile a fost fratele Clement Tălin. Pe lângă frații care slujesc în comunitățile din vestul țării, Oradea și Chișineu-Criș, numită și regiunea Crișanei, la aceste exerciții spirituale au participat și frații care slujesc în zona Moldovei și în sudul țării, precum București și Brașov. De asemenea, au participat și doi frați care slujesc în Italia, mai precis, la Roma și Padova. Au participat, astfel, 26 de frați ai Provinciei noastre.

După un drum lung parcurs pentru a ajunge la conventul din Oradea, ne-am bucurat de revederea fraților și de posibilitatea de a odihni trupul, ca mai apoi să oferim o atenție sporită îngrijirii sufletului, prin diferitele momente de rugăciune comunitară și personală (sfânta Liturghie, adorație, recitarea Liturgiei Orelor și a meditației personale) și prin meditațiile fratelui Clement.

Cu prilejul celui de-al optulea centenar al morții Sfântului Francisc de Assisi, pe care noi, frații franciscani și întreaga lume, îl sărbătorim, fratele Clement a ales să ne prezinte în aceste zile de exerciții spirituale actualitatea virtuților și calităților pe care sfântul Francisc de Assisi le-a primit de la Domnul și pe care le-a trăit cu o așa pasiune înflăcărată. Titlul acestor meditații propuse de fr. Clement – „Predicați evanghelia lui Cristos și dacă este nevoie, folosiți și cuvinte”, ne sugerează cât de mult Sărăcuțul din Assisi s-a lăsat condus de Domnul, pentru a trăi cât mai bine această viață pământească, așa cum însuși Domnul l-a inspirat.

Punctul de referință al acestor zile a fost episodul în care Francisc, fiind la începutul convertirii sale, l-a întâlnit pe Cristos în persoana leprosului. Propunerea fratelui Clement, încă de la prima meditație, a fost aceea de a căuta în viața și comunitatea noastră „leprosul” pe care suntem foarte reticenți în a-l întâlni sau în a fi în contact cu el. Prin exemplul seraficului părinte Francisc de trăire a evangheliei, cu siguranță vom reuși să descoperim acel sau acei oameni sau frați, de care nimeni nu se apropie.

Înainte de toate, fr. Clement ne-a amintit de faptul că exemplul lui Francisc de a trăi Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie pus în vitrină, ci este de preferat să fie urmat de fiecare după darurile pe care Domnul le-a sădit în el. Privind începutul convertirii lui Francisc, putem vedea următoarele caracteristici care îl definesc: a fost un instrument, iar artistul care a cântat, a fost însuși Dumnezeu. A fost coerent cu sine însuși: a trăit ceea ce a predicat. A luat Sfânta Scriptură și a trăit-o fără „note de subsol”, adică fără a o îndulci. Nu în ultimul rând, Francisc a fost aspru cu sine, dar blând cu ceilalți. Dar calitățile sale nu se opresc aici, ci continuă cu simplitatea care nu judecă pe alții, ci mai degrabă judecă propriile alegeri și rutine nesănătoase, cu bucuria care devine o victorie asupra tristeții și suferinței pe care le purtăm, cu umilința care este dușmanul mândriei, cu iubirea pe care o dăruim sau pe care o ținem la „conservat” în comunitățile noastre și cu darul slujirii care este motiv de a purta poverile fratelui tău, după modelul lui Cristos.

În ziua de joi, toți frații au avut ocazia de a participa la liturghia comunității de rit greco-catolic care a celebrat sărbătoarea Înălțării Domnului, unii dintre ei fiind la prima experiență de acest fel. A fost un moment de a predica evanghelia prin simpla prezență în fața credincioșilor, așa cum ne-a îndemnat sfântul Francisc să facem.

Au fost zile binevenite prin care ne-am actualizat chipul și exemplul celui care, în ciuda faptului că se împlinesc 800 de ani de la moartea sa, rămâne un autentic și original exemplu de trăire a Sfintei Scripturi, sfântul Francisc de Assisi.

Mulțumiri se îndreaptă spre fr. Clement care ne-a expus calitățile și valorile evanghelice trăite de Francisc și care ne-a insuflat curajul de a le trăi și noi, asemenea lui, indiferent de greutățile și ideile care apar în acest secol. Nu în ultimul rând, mulțumirea se îndreaptă spre cei care ne-au oferit posibilitatea de a trăi cât mai rodnic aceste zile de har, fraților din conventul „Maica Domnului” din Oradea, care s-au îngrijit să ofere tot ce aveau mai bun, fie la masă sau fie cele necesare trupului.

Fr. Ionuț Cherecheș