În perioada 24-25 ianuarie 2026, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, prin activitatea Centrului de Studii Biblice Sfântul Anton de Padova, ne-a invitat să participăm la meditații biblice susținute de lect. univ. dr. pr. Mihai Afrențoae, în contextul aprofundării și diseminării Cuvântului revelat.

Evenimentul s-a desfășurat în Sala Petru Albert și Capela Institutului, ca reiterare a inițiativei Sfântului Părinte Francisc de a dedica Sfintei Scripturi „nu o dată pe an, ci o dată pentru tot anul” (Aperuit illis, 2019). Au participat persoane consacrate, studenți și credincioși laici interesați de aprofundarea tematicii propuse, aceea de a deveni noi înșine o locuință pentru manifestarea Verbului divin.

În partea introductivă, pr. Virgil Blaj OFMConv. a prezentat cadrul specific al Duminicii Bibliei ca întâlnire spirituală ce permite credincioșilor „să retrăiască gestul Celui Înviat care deschide și pentru noi comoara Cuvântului său”, cu evidențierea interdependenței dintre credință și Sfânta Scriptură, corelând Adevărul revelat cu texte fundamentale ale spiritualității creștine, precum Castelul interior (sf. Tereza de Avila), Proslogion (sf. Anselm din Canterbury) sau Confesiuni (sf. Augustin).

Tema celei de-a VIII-a Duminici a Bibliei, „Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin” (Col 3,16), aflată sub îndemnul sfântului Apostol Pavel către comunitatea din Coloseni, a urmat modelul întâlnirilor formative care permit înțelegerea Bibliei în complexitatea teologică și științifică.

Prin aceste cuvinte augustiniene a fost explicat efortul oricărui credincios de a găsi odihna acelor răspunsuri esențiale, profunde, cu rol de resemnificare ontologică.

Scrisoarea către Coloseni, structurată în două părți – doctrinară și parenetică – a constituit cadrul exegetic pe baza căruia părintele Mihai Afrențoae a organizat cele două secvențe meditative, având drept teme: Ființe noi în Cristos (Col 3,5-11) și Iubirea după modelul Cristos (Col 3,12-17).

Pătrunderea cu instrumentarul cercetătorului cunoscător al limbilor greacă, latină și ebraică, cât și diversele perspective – doctrinară, istorică, biblică – ancorate spiritual și în realitatea zilelor noastre au condus către imperativele dezbrăcării de omul vechi și îmbrăcării cu omul nou, în Cristos.

Autorul a subliniat că evanghelizarea comunității din Colose s-a realizat prin intermediul lui Epafras, într-un context cultural complex, marcat de influențe evreiești, grecești și frigiene, ceea ce a favorizat apariția unor tendințe sincretiste și proto-gnostice. În acest context, sfântul Paul urmărea consolidarea credinței comunității pe „cuvântul adevărului Evangheliei” (Col 1,5), în opoziție cu speculațiile filosofice și practicile religioase incompatibile cu credința creștină.

Într-un limbaj fără echivoc, părintele predicator deconspiră viciile ca discursuri înșelătoare, prin inițierea unui dialog intertestamentar, cu referire la acțiunea lui Faraon în Ex 8,24-25, și exemplificarea adevăratelor plăgi ale sufletului: „desfrânarea, necurăția, patima, pofta cea rea, lăcomia, care este idolatrie”, împreună cu îndemnul la convertire: necrōsate = „dați morții”, „ucideți”, conform Col 3,5.

Lista viciilor – porneia, akatharsia, pathos, epithumia kakē, pleonexia – pe care le denunță mărturia sfântului Paul, polemizând cu mentalitatea păgână și idolatră, demonstrează că deviațiile comportamentale rezidă în necunoașterea Tatălui și sunt incompatibile cu libertatea adusă de Cristos.

Orientarea centrală către transformarea credinciosului, prin asumarea „omului nou” în Cristos, a coincis cu sărbătoarea convertirii (revelației) sfântului Apostol Paul, o convergență edificatoare pentru aprofundarea dimensiunii vocaționale și misionare a credinței creștine.

Imperativul paulin „dați morții membrele pământești” a fost interpretat nu ca o negare a corporalității, ci ca o chemare la eliminarea viciilor care desfigurează persoana umană. Renunțarea la omul vechi era strâns legată de experiența botezului, în care credinciosul se „dezbracă” de vechea existență și se „îmbracă” în omul nou, creat după chipul Creatorului.

Astfel, credința creștină se afirmă ca o realitate care unifică și eliberează, depășind orice formă de discriminare sau ierarhizare umană.

Partea a doua a meditațiilor, construită în opoziție față de cea anterioară, dezvolta conținutul pozitiv al vieții creștine, concentrându-se asupra virtuților cu care credinciosul este chemat să se îmbrace.

Imperativul „îmbrăcați-vă” a indicat faptul că darul primit la botez trebuie actualizat constant printr-un angajament personal și comunitar. Creștinii desemnați drept „aleși, sfinți și iubiți” (Col 3,12) sunt invitați să trăiască milostivirea, bunătatea, umilința, blândețea și îndelunga răbdare, virtuți care reflectă însăși atitudinea lui Cristos.

Un loc central îl ocupă iubirea, definită drept „legătura desăvârșirii” (Col 3,14), care unifică toate celelalte virtuți și face posibilă viața comunitară autentică. Pacea lui Cristos, recunoștința și dimensiunea liturgică a vieții creștine – exprimate prin psalmi, imnuri și cântări spirituale – sunt prezentate ca efecte concrete ale locuirii Cuvântului lui Cristos în inima credincioșilor.

Versetul Col 3,16 devine, în acest fel, un principiu fundamental al vieții creștine: Cuvântul nu este doar ascultat, ci interiorizat, trăit și transmis în comunitate.

Articolul evidențiază actualitatea mesajului paulin pentru credinciosul contemporan. A lăsa Cuvântul lui Cristos să locuiască din plin înseamnă a accepta o transformare profundă a modului de a gândi, de a trăi și de a relaționa.

Părintele Mihai Afrențoae a prezentat Duminica Bibliei 2026 ca pe o invitație la reînnoirea credinței, la asumarea identității de om nou și la trăirea concretă a iubirii după modelul lui Cristos, atât în viața personală, cât și în cea comunitară.

Meditațiile biblice au fost însoțite de lectura orantă a Psalmului 138 și de o sesiune de împărtășiri ale celor prezenți, iar cuvântul de încheiere adresat de pr. Virgil Blaj, rector formativ al Institutului, în calitate de moderator, a evidențiat importanța îmveșmântării din vestiarul Cuvântului, lăsându-ne pătrunși de sentimentul apartenenței la familia creștină, expresie esențială a dorinței de colaborare la planul divin.

Participanții au adus mulțumire Domnului prin rugăciuni din Oficiul lecturilor și participarea la celebrarea sfintei liturghii în capela Institutului, fiind primiți cu iubire și ospitalitate în mijlocul familiei franciscane.

Eugenia Tatiana Bulancea