Distribuie cu:

Se împlinesc, la 14 aprilie, o sută de ani de la apariţia revistei „Viaţa”. Este publicaţia care, alături de „Lumina creştinului”, a influenţat viaţa a mute generaţii de creştini din Moldova şi nu numai. La început era o publicaţie parohială, dar încetul cu încetul s-a transformat în revistă a părinţilor franciscani.

Revista a apărut neîntrerupt până în 1947 (exceptând perioada septembrie 1916 – august 1918, octombrie-decembrie 1944), având ca redactori: pr. Graţian Carpati (aprilie 1913 – decembrie 1914), pr. Iosif Tălmăcel (ianuarie 1915 – decembrie 1920, septembrie 1921 – decembrie 1929, decembrie 1935 – august 1936), pr. Bonaventura Morariu (ianuarie-august 1921), pr. Ioan Ladan (ianuarie 1930 – decembrie 1931), pr. Alois Herciu (ianuarie – aprilie 1932), pr. Anton Bişoc (mai 1932 – noiembrie 1935, septembrie 1936 – decembrie 1945), fr. Ioan Bălan (ianuarie 1946 – decembrie 1947). În anii 1946-1947, revista are alte nume.

Publicaţia şi-a avut sediul la Săbăoani (aprilie 1913 – septembrie 1914), Răducăneni (noiembrie 1914 – iunie 1916), Hălăuceşti (iulie-august 1916), Huşi (septembrie 1918 – februarie 1920), Bacău (martie-mai 1920), Faraoani (iunie-decembrie 1920), Hălăuceşti (ianuarie 1921 – mai 1931), Bacău (iunie 1931- aprilie 1932), Săbăoani (mai 1932 – martie 1944), Beiuş (aprilie-mai 1944 – ianuarie 1946), Oradea (februarie-decembrie 1947).

Iniţiativa primei publicaţii a părinţilor franciscani au avut-o pr. Graţian Carpati, parohul de Săbăoani la acea vreme. În primul articol din aprilie 1913, pr. Carpati povesteşte cum s-a născut revista. În septembrie 1905 s-a urcat în turnul bisericii împreună cu un laic. De acolo se vedea întreg satul. Tovarăşul său a remarcat că trebuie multă hrană la o asemenea mulţime de oameni. „Gândul meu era la hrana sufletească, notează părintele. Ca pe noul numit păstor, mă frământau gândurile hranei sufleteşti ce trebuia să împărţesc la aşa de mare populaţie”¹. Parohia avea multe realizări: Societatea Mariană, Societatea „Tinerimii Cinstite”, şcoală parohială în care se făcea învăţătură cu tinerii şi copiii. Ca toate acestea să continue părintele s-a gândit să înfiinţeze publicaţia „Viaţa”. La 14 aprilie 1913, după ce a abţinut aprobarea, părintele publică primul număr sub numele Viaţa. Buletin al Parohiei Catolice din Săbăoani.

De ce titlul „Viaţa”? Pentru că va cuprinde chestiuni legate de viaţa oamenilor pe înţelesul tuturor. Părintele Carpati explică: revista „va cuprinde toate acelea ce privesc pe un creştin adevărat şi pe un cetăţean bun în viaţa de toate zilele. În acest buletin care va apărea din când în când se vor tracta toate acele chestiuni practice care interesează parohia noastră. Şi iată în puţine cuvinte programul ce ne-am propus a desfăşura cu ajutorul lui Dumnezeu. Vom căuta din răsputeri ca poporul nostru să aibă o viaţă sufletească cât se poate mai nobilă şi mai sfântă, şi o viaţă pământească cât se poate mai fericită„².

De începuturi îşi aminteşte în anul 1938 (la jubileul de argint al revistei) pr. B. Morariu într-un articol „Cum a luat naştere Viaţa„³. Provocaţi de apariţia revistei „Lumina creştinului” (ianuarie 1913), mai mulţi preoţi s-au adunat la începutul lui martie 1913 la Săbăoani unde au analizat necesitatea unei publicaţii populare. „Când a fost vorba de titlul ce trebuia dat revistei, eu am propus să se numeascăViaţa şi aşa a fost botezată. S-a repartizat la fiecare preot materia despre care trebuia să scrie. Păr. Mattas trebuia să tracteze catehismul explicat la popor; păr. Carpati vieaţa parohială; păr. Vineri avea deocamdată să explice misterele Rozariului, eu sărbătorile de peste an. Partea principală o avea păr. Tălmăcel cu sfaturi gospodăreşti, dialoguri, învăţături folositoare cu privire la hrana, îmbrăcămintea, igiena ţăranului; obiceiuri rele de îndreptat, patima beţiei ş.a. de combătut; îngrijirea copiilor, buruieni de leac, ştiri din lumea catolică etc.” Primul număr trebuia să apară după Paşti, dar pr. Carpati l-a scos înainte. Nu toţi cei fixaţi au reuşit să dea articolele la primul număr.

În scrisoarea adresată redactorului la 12/25 decembrie 1913, pr. Ulderic Cipolloni, superiorul franciscanilor, recomandă „să nu se piardă cu vederea pe poporul nostru de la ţară, care formează cel mai mare contingent catolic din Moldova: lui trebuie deci vorbit într-un mod simplu, cu o limbă curat românească, dar simplă, potrivită cu inteligenţa şi cunoştinţele lui, şi nicidecum prea înaltă şi prea împodobită cu figuri retorice căci vai de el! n-ar înţelege nimic; iar subiectele de tractat să fie totdeauna practice şi folositoare pentru sufletul şi viaţa lui cea zilnică”⁴.

Ca moto revista foloseşte două texte: „Eu am venit ca să aibă viaţa şi s-o aibă de prisos” (Ioan10,10) şi „Ţine-te de învăţătură şi nu o părăsi! Păzeşte-o căci ea este viaţa ta!” (Proverbe 4, 13). Acestea apar uneori pe copertă şi de cele mai multe ori pe prima pagină.

O contribuţie importantă la dezvoltarea revistei a avut-o şi pr. Iosif Tălmăcel⁵. Întors de la Roma, a fost numit vicar la Săbăoani în anul 1912⁶. Semnătura lui apare din primul număr. Începând cu numărul 2 din 1914, pr. Graţian Carpati este notat ca director al buletinului, iar pr. Iosif Tălmăcel ca girant responsabil⁷. Mai târziu, în aprilie 1923, când revista a împlinit zece ani, pr. Tălmăcel notează că „începutul a fost foarte umil şi fondatorul, mult regretatul pr. Graţian Carpati, nici nu s-a gândit măcar ca să scoată o revistă care să apară regulat şi să fie răspândită afară din localitatea unde era paroh”⁸. Pr. Tălmăcel va conduce revista timp de aproape 15 ani.

În primul număr redactorul mulţumeşte tuturor celor care au încurajat revista: pr. Iosif Malinowski, vicar general al Episcopiei de Iaşi, pr. Ulderic Cipolloni, superior al franciscanilor, Mons Dominic Jaquet, arhiepiscop de Salamina, pr. Anton Gabor, redactor al „Luminii creştinului”, redacţiei „Revista catolică” din Bucureşti, redacţiei foii săptămânale „Bukarester Katholisches Sonntagsblatt”⁹.

Publicaţia de la Săbăoani este apreciată şi de revista „Lumina creştinului” care apărea la Iaşi de la 1 ianuarie 1913: „Cu deosebită bucurie salutăm apariţia Buletinului Parohiei Catolice din SăbăoaniViaţa. Oricine îl răsfoieşte – şi se răsfoieşte cu mult drag, mulţumită materialului bogat, felurit şi în adevăr bine scris – se convinge, că niciodată bunul Dumnezeu nu lasă neîncununată de succes munca plină de râvnă a preotului (…). Acestea sunt toate numai începuturi! Cinstit să fie numele unor asemenea preoţi şi Domnul totdeauna cu dânşii, ca să lucreze şi mai departe cu aceiaşi râvnă pentru a da sfintei Biserici fii credincioşi şi luminaţi şi patriei române cetăţeni cinstiţi şi cu dragoste de ţară!¹⁰

Revista s-a tipărit la început la Roman la Tipografia „Fraţii Rothenberg”, avea 32 de pagini (fără coperţi) şi apărea o dată la două luni în format academic (B5: 23,5×18,5). Pe prima copertă este redată biserica din Săbăoani; în numerele următoare sunt diferite imagini religioase, ca în cele din urmă să domine inima lui Isus.

La primul număr contribuie cu articole: pr. Graţian Carpati, pr. Iosif Tălmăcel şi pr. Bonaventura Morariu. În anii următori se adaugă: pr. Francisc Mattas, fr. Dominic Neculăeş, pr. Benvenut Wiener, pr. Anton Bişoc, pr. Ulderic Cipolloni, pr. Ioan Gârleanu, pr. N. Cancel, pr. C. Vaes, pr. S. Bejan, pr. Iosif Pal, pr. Ioan Ladan, pr. Alois Herciu, pr. Dumitru Lucaciu, pr. Martin Burcă, pr. Gheorghe Pătraşcu, pr. Octavian Fulicea, Iosif E. Naghiu.

La început revista se distribuia gratuit. Toţi cei care ajutau la apariţia ei erau notaţi în paginile publicaţiei. Al doilea număr, cu 32 de pagini, este publicat la 29 iunie 1913. Se adresa celor din Săbăoani, Pildeşti şi Corhana, apoi publicaţia devine interparohială. De la numărul 3, care apare la 6 octombrie 1913, poartă titlul: Viaţa. Buletin parohial catolic redactat de P.P. franciscani minori conventuali. Se precizează că publicaţia va apărea o dată la două luni şi va costa 2 lei. În 1914 apar 6 numere cu câte 32 de pagini (ianuarie, martie, mai, iulie, septembrie, noiembrie). Numărul din septembrie 1914 apare cu întârziere în 24 de pagini şi anunţă schimbarea tipografiei la Iaşi (Tipografia H. Goldner, str. Gh. Mărzescu)¹¹.

La 1 noiembrie 1914 apare şi Almanahul Buletinului „Viaţa” pentru anul 1915 (80 de pagini), care s-a distribuit împreună cu ultimul număr al Buletinului parohial. Se dorea reluarea „Calendarului catolic” început de pr. Mosel în 1902 şi dus înainte până în 1911¹². Dar nu a fost posibil întrucât acesta a fost preluat de pr. Anton Gabor de la Iaşi. Almanahul „Viaţa” va continua să apară până în anul 1948 (mai puţin în anii 1917, 1918, 1945).

De la numărul 1 din 1915 publicaţia poartă titlul: Viaţa. Revistă populară catolică redactată de P.P franciscani minori conventuali. Apare o dată pe lună, în 16 pagini (plus coperţile) iar redacţia este la Răducăneni. Paginile sunt numerotate continuu, mai puţin coperţile, până la finalul anului. Redactor este pr. Iosif Tălmăcel. Revista este tipărită la Iaşi la Institutul de Arte Grafice „N.V. Ştefăniu & Co” din Iaşi.

La 1 iunie 1916 redacţia se mută la Hălăuceşti. Când se reia tipărirea revistei în septembrie 1918, redacţia este la Huşi, la fel şi tipografia: Atelierele Zanet Corlăteanu – Huşi. Uneori apar câte două numere.

Din februarie 1920 publicaţia apare cu o copertă nouă (lucrată la Roma), care „reprezintă tot programul revistei”¹³: cu medalioane ale sfinţilor Petru, Paul, Francisc şi Anton în cele patru colţuri, titlul Viaţa. Revistă populară catolică redactată de P.P. franciscani minori conventuali, în fundal cupola „Sfântul Petru” de la Vatican răspândind raze de lumină în toate direcţiile şi stema fraţilor franciscani; în centru: Isus predicând mulţimilor, dedesubt cuvintele lui Isus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”; la stânga icoanei centrale este un medalion cu Neprihănita Zămislire, iar în dreapta, un înger care sună un clopot.

Crezând că este mai uşor să se administreze revista, redacţia se mută din martie 1920 la Bacău, dar constatându-se că este mai dificil se mută din iunie 1920 la Faraoani¹⁴. Numărul din august 1920 este consacrat în întregime noului episcop de Iaşi, Alexandru Cisar. De la 1 ianuarie 1921 redacţia se mută la Hălăuceşti cum era înainte de război. Părintele Bonaventura Morariu devine directorul revistei până în august 1921. Din septembrie 1921 revine la conducerea revistei pr. Iosif Tălmăcel.

Numărul din aprilie 1923 apare cu mai multe pagini (24): se împlinesc zece ani de existenţă a revistei. Într-un articol, „Glasul păstorului nostru”, episcopul Alexandru Cisar felicită pe cei care lucrează la revistă, le face urări şi le trimite binecuvântarea arhierească, rugându-se ca Dumnezeu „să dea spor muncii şi har cititorilor”. Totodată subliniază că „în acest timp Viaţa a dat cuvinte de viaţă şi sfaturi pentru viaţa cititorilor şi mult bine a semănat în tăcerea modestiei creştineşti aşteptând ca Domnul de sus să dea putere ca să încolţească sămânţa cea bună”¹⁵. Redactorul, pr. Iosif Tălmăcel, îşi reînnoieşte angajamentul de a continua programul revistei, acela de a fi pe înţelesul tuturor „Numărul acesta de ani e o dovadă a unei munci statornice şi, considerând greutăţile prin care a trecut şi trece încă revista, însemnează din partea redactorilor o hotărâre neclintită, capabilă chiar de jertfe mari, pentru urma înainte pe calea începută spre ridicarea şi luminarea poporului nostru, mai ales de la sate. Am zis mai ales de la sate, pentru că acesta a fost scopul fondatorului şi aceasta a fost caracteristica revistei, care a făcut să fie bine primită şi răspândită în mijlocul sătenilor noştri catolici… De atunci şi până acum revista Viaţa a căutat să lumineze şi să ridice poporul nostru atât sufleteşte cât şi materialiceşte, interesându-se de aproape şi în chip intim şi familiar de toate nevoile lui. Revista noastră a fost de la început strict populară… Deşi cândva unii dintre colaboratori au arătat tendinţe deosebite, adică au arătat dorinţa de a se trata chestiuni mai înalte şi potrivite şi celor de la oraşe cu cultură mai mare; deşi s-a dorit un limbaj, adică o formă de limbă mai elegantă, subsemnatul, ca redactor responsabil, a susţinut mereu caracterul strict popular şi a recomandat colaboratorilor ca să scrie într-o formă literară cât mai populară, potrivit cu gradul de cultură al celei mai mari părţi a cititorilor. Din experienţă apoi ştim că şi cei cu o cultură mai înaltă citesc cu foarte mare plăcere literatura populară… Prin această recomandare vreau să asigur tot mai mult pe cititorii noştri, care în majoritate sunt săteni, că şi de acum înainte revista Viaţa va urma să se intereseze de aproape de toate nevoile lor sufleteşti şi materiale şi va căuta, cum spune fondatorul ei, ca poporul nostru să aibă o viaţă sufletească cât se poate mai nobilă şi mai sfântă şi o viaţă pământească cât se poate mai fericită. Pentru a-i păstra forma de început, vom căuta să urmăm iar dialogurile, pildele scurte, reţetele practice, regulile de sănătate şi de gospodărie etc.”¹⁶.

De la 1 ianuarie 1924 revista începe să fie tipărită, cu ajutorul fraţilor laici, în propria tipografie: Tipografia Serafica a Seminarului Franciscan din Hălăuceşti. În decembrie 1923 fusese adusă o maşina de tipărit „înzestrată cu toate cele trebuincioase pentru a putea tipări pe viitor nu numai revista noastră, ci şi multe alte cărţi şi broşuri bune şi folositoare”¹⁷. La 12 decembrie 1923 tipografia fusese sfinţită şi inaugurată¹⁸.

Numărul din august-septembrie 1925 este dedicat noului episcop de Iaşi, Mihai Robu. În anul 1926 cea mai mare parte a revistei este dedicată împlinirii a 700 de ani de la moartea sfântului Francisc din Assisi. Numărul din octombrie-noiembrie apare în două culori.

Din articolul „Scrisul” din februarie 1928 aflăm numărul abonaţilor: „După 14 ani de apariţie numărul abonaţilor rămâne statornic tot la o mie sau la două, deşi numărul ştiutorilor de carte creşte în fiecare an simţitor cu învăţământul obligator”. Aceasta precum şi slabul interes pentru încurajarea, sprijinirea şi răspândirea revistei îl face pe un redactor de la revistă să noteze: „În faţa acestor triste constatări te întrebi: Oare se înţelege îndestul că scrisul e şi el un apostolat ce trebuie ajutat şi încurajat? Oare prinde rădăcini convingerea că cetitul e azi ocupaţia cea mai întinsă a omenirii şi că prin cetirea cărţilor şi a revistelor bune omul îşi îmbogăţeşte mintea cu cunoştinţi nouă şi îşi înflăcărează inima de dorinţa şi iubirea adevărului şi a virtuţii? Şi totuşi aceste sunt adevăruri mai clare decât lumina soarelui… Nu demult Sfântul Părinte papa Piu XI episcopului din Rieti îi adresă următoarele cuvinte…: Susţine… gazeta cu toate puterile. Susţinerea şi răspândirea gazetelor creştineşti este cea mai bună muncă apostolică pe care o poţi face. Spune-le preoţilor tăi că am zis eu… că fac cea mai mare crimă preoţii aceia care nu se silesc din toate puterile ca să răspândească gazetele catolice. În schimb aceice scriu aceste gazete sunt adevăraţi apostoli”¹⁹.

La 29 ianuarie 1929, episcopul Robu a aprobat suplimentul revistei Viaţa, intitulat Cruciada noastră misionară (transformat apoi din mai 1929 în Cruciada misionară franciscană), cu scopul de a trezi interesul pentru misiuni. Acesta are patru pagini, care sunt numerotate separat, şi apare la mijlocul revistei. Începând cu numărul din ianuarie 1929 până în decembrie 1931, suplimentul consemnează aproape lună de lună (mai puţin cinci luni) tot ceea ce priveşte misiunile.

Din ianuarie 1930 până în decembrie 1931 redactor este părintele Ioan Ladan. Numărul din iunie 1931 este dublu (32 de pagini), fiind un număr festiv în cinstea sfântului Anton de Padova de la cărui moarte s-au împlinit 700 de ani²⁰. Totodată din iunie 1931 tipografia a fost mutată la Bacău, la fel şi redacţia şi administraţia revistei. În perioada ianuarie – aprilie 1932 redactor al revistei este pr. Alois Herciu. Din mai 1932 redacţia şi tipografia se mută la Săbăoani, unde era noviciatul; totodată redactor este pr. Anton Bişoc.

În anul 1936, pe când pr. Anton Bişoc era la Roma, s-a mai cumpărat o maşină de tipărit, de ocazie, motorizată; aceasta prin stăruinţa părintelui Alois Herciu; aceasta permitea lucrări mai rapide şi mai corecte²¹.

În aprilie 1938, revista a împlinit 25 de ani de existenţă. Într-un articol „Viaţa” din numărul aprilie-mai 1938 este amintit jubileul de argint²². Se apreciază faptul că revista se găseşte din locul de unde a pornit: Săbăoani. Se aminteşte momentul apariţiei primului număr şi de fondatorul revistei. Sunt amintiţi primii colaboratori dintre care unii sunt consideraţi „naşi ai revistei”: „preoţii Moraru, Tălmăcel, Bişoc, Vineri, Mattas; iar mai apoi Neculăeş, Lădan, Gârleanu, Bejan, Lenghen, Duma, Demetrescu, Herciu şi Gh. Anton. Deosebită amintire merită pr.V. Crişan-Şercaia şi pr. Wiercinski pentru colaborarea lor preţioasă”²³. Se publică fotografiile preoţilor G. Carpati, Tălmăcel, Morariu, Vineri, Cipolloni, a colectivului de la redacţie şi tipografie din acel an. „Mergem înainte pe calea croită de înaintaşi, căutând a ţinea revista în haina ei populară – religioasă – patriotică folositoare în cele sufleteşti şi trupeşti”²⁴.

Articolul pomenit mai sus se încheia cu această rugăciune şi dorinţă: „Cerem de la Tatăl de sus ca după 25 de ani, la jubileul de aur toţi să puteţi ceti încă rândurile Vieţii noastre – şi apoi odată să puteţi ceti şi gusta bucuriile vieţii veşnice”²⁵. Din păcate, viitorul revistei a fost altfel. Regimul comunist n-a mai lăsat ca revista să ajungă la acesta vârstă.

Numărul din martie 1944 apare la Săbăoani, iar numărul aprilie-mai la Beiuş (Internatul de Băieţi). Aici, la Tipografia „Doina”, se tipăresc numerele din aprilie-septembrie 1944, când apariţia revistei încetează; începe să apară în 1945, fiind tipărită la Tipografia Diecezană din Beiuş.

În aprilie-mai 1944 este notată intenţia de a trimite câte un exemplar din revistă oficiilor Parohiilor Române-Unite, precizându-se: „Revista, fiind scrisă într-un stil popular, avem ferma convingere că va fi pe placul şi folosul sufletesc al credincioşilor ardeleni, tot aşa cum a fost timp de peste treizeci de ani farul de lumină al satelor noastre din Moldova”²⁶

Începând cu anul 1946, revista este condusă de fr. Ioan Bălan şi apare sub diferite nume²⁷: Cărarea fericirii (ianuarie-februarie 1946), Gânduri pentru Postul Mare (martie 1946), Flori de primăvară (aprilie-mai 1946), Drum nou (iunie 1946), Cheia paradisului (iulie-august 1946), Solul păcii (septembrie 1946), Maica Milostivirii (octombrie 1946), Dorul meu (noiembrie-decembrie 1946), Eu sun vieaţa(ianuarie 1947), Vieaţa era lumina oamenilor (februarie 1947), Pomul vieţii (martie 1947), Eu sunt învierea şi vieaţa (aprilie-mai 1947), Din inimă izvorăşte vieaţa (iunie 1947), Vieaţa şi moartea de la Domnul sunt (iulie-august 1946), Aşa să vă rugaţi (septembrie-octombrie 1947), După cincizeci de ani (noiembrie-decembrie 1947). La 1 februarie 1947 sediul redacţie a fost mutat la Mănăstirea Franciscană din Oradea.

După 35 de ani de existenţă (33 de apariţie), revista „Viaţa”²⁷, la fel ca celelalte reviste creştine, a fost suprimată de comunişti în anul 1948.

Revista cuprinde articole care explică sărbătorile, pilde, poezii, cuvinte de învăţătură, conferinţe, despre catehism, subiecte despre franciscani, dialoguri, istorioare, sfaturi gospodăreşti, leacuri, vieţi de sfinţi, vieţi de sfinţi, reguli de viaţă creştină, poezii, maxime, ghicitori, ştiri din parohii (în deosebi din parohiile şi filialele administrate de părinţii franciscani), răspunsuri scurte, cărţi bune de citit (bibliografie), cronica, necrologuri, hazuri, poşta redacţiei…

Fără îndoială, revista „Viaţa” rămâne publicaţia din care mulţi au tras folos şi au găsit răspunsuri la frământările şi întrebările lor. Creştini ştiutori de carte, mai ales dascălii din filiale au citit articole în zi de duminică în diferite case, cu mult folos din partea ascultătorilor. Aşa s-au apropiat părinţii şi bunicii noştri de Dumnezeu şi de Biserică.

Pr. Cornel Cadar
sursă: http://ercis.ro

––––––––––––––––
Note
¹ Viaţa, 14 aprilie 1913, p. 3.
² Viaţa, 14 aprilie 1913, p. 5.
³ Almanahul revistei „Viaţa” 1938, p. 43-45.
⁴ Viaţa, 14 aprilie 1913, p. 5.
⁵ Pr. Emil Dumea, pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon, pr. Fabian Doboş, pr. Alois Moraru, Dănuţ Doboş, pr. Antonel Aurel Ilieş, pr. Cristian Dumea, pe urmele pr. Iosif Pal (I. Pal, Originea catolicilor din Moldova şi franciscanii, păstorii lor de veacuri, Săbăoani-Roman, 1942, p. 240-241), eronat îl consideră ca fiind cofondator al revistei sau chiar fondator (Emil Dumea, Cărţi şi reviste româneşti în Moldova, Editura „Sapientia”, 2002, p. 137-138, 165; Fabian Doboş (coord), Săbăoani, file de istorie,Editura „Presa Bună”, Iaşi, 2002, p. 97, 214; pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon, Necrolog (1600-2000), Editura „Presa Bună”, Iaşi, 2001, p.50, 137; Dănuţ Doboş (coord.) Catolicii Din Bacău, Editura „Sapientia”, Iaşi, 2007, p. 100; Antonel Aurel Ilieş, Sfântul Francisc de Assisi şi franciscanii din România; Editura „Serafica”, Roman, 2012, p. 191; pr. Cristian Dumea Revista „Viaţa” la 100 de aniîn „Mesagerul sfântului Anton”, martie-aprilie 2013, p. 38).
⁶ Fabian Doboş (coord.), Săbăoani, file de istorie, Editura „Presa Bună”, Iaşi, 2002, p. 97.
⁷ Viaţa, 1 martie 1914, coperta 3.
⁸ Viaţa, 1 aprilie 1923, p. 53.
⁹ Viaţa, 1 martie 1914, p. 2.
¹⁰ Lumina creştinului, mai 1913. p. 77-78.
¹¹ Viaţa, 1 septembrie 1914, coperta 2.
¹² Almanahul revistei populare catolice „Viaţa” pe anul jubiliar 1925, p. 17.
¹³ Viaţa, 1 februarie 1920, p. 17-18.
¹⁴ Viaţa, 1 iunie 1920, coperta 3.
¹⁵ Viaţa, 1 aprilie 1923, p. 50.
¹⁶ Viaţa, 1 aprilie 1923, p. 53-54.
¹⁷ Viaţa, 1 ianuarie 1924, p. 1.
¹⁸ Viaţa, 1 ianuarie 1924, p. 15.
¹⁹ Viaţa, februarie 1928, p. 28-29.
²⁰ Viaţa, mai 1931, coperta 2.
²¹ Viaţa, aprilie-mai 1938, p. 55.
²² Viaţa, aprilie-mai 1938, p. 50-57
²³ Viaţa, aprilie-mai 1938, p. 53.
²⁴ Viaţa, aprilie-mai 1938, p. 57.
²⁴ Viaţa, aprilie-mai 1938, p. 57.
²⁵ Viaţa, aprilie-mai 1944, coperta 4.
²⁶ Pr. Iosif Simon – O.F.M.Conv., Franciscanii Minori Conventuali. Provincia „Sf. Iosif din Moldova,Editura „Serafica”, Bacău, 1998, p. 228-229.
²⁷ Părinţii franciscani au mai scos şi alte reviste: Aurora franciscană (septembrie 1918 – noiembrie 1920, 1921- februarie 1927, martie 1938 – decembrie 1943), revista terţiarilor; Curierul Parohiei Catolice din Galaţi (iunie 1925 – decembrie 1930); Bunul Păstor, Buletinul parohiilor Române Unite din Oradea (1933-1940); Micul misionar (1937-1940), Apostolul (1941-1947), Mesagerul sfântului Anton (din noiembrie 1993).

* * *

Distribuie cu: