Castelvecchio Subequo: Un nou început
S-a întâmplat în toamna anului 2024, deși nimic nu este întâmplător… Provincia noastră din România a fost chemată să continue prezența franciscană în această zonă de munte, într-un sat din regiunea Abruzzo, Italia, un sat cu numele Castelvecchio Subequo.
Un nou început la Castelvecchio Subequo
Distribuie cu:
La Castelvecchio Subequo Sfântul Francisc de Assisi ar fi poposit pentru ceva vreme și aici i-a fost dăruită de conții de Celano o bisericuță ce astăzi face parte din biserica mai mare, construită pe la 1260. În această biserică se păstrează, dăruită tot de familia Celano fraților stabiliți la Castelvecchio Subequo, o relicvă ce păstrează o picătură din sângele stigmatelor Sfântului de la Assisi. Frații provinciei de Abruzzo și Molise au fost, din păcate, nevoiți să strângă și mai mult rândurile, să renunțe la acest convent și au cerut provinciei noastre să continue tradiția franciscană seculară a acestor locuri.
Astfel, în preajma sărbătorilor franciscane de pe 17 septembrie și, apoi, de pe 4 octombrie, dar și pe 13 octombrie, s-a realizat, odată cu „transitus-ul” Sărăcuțului Francisc, și „trecerea” bisericii conventuale și a celor trei parohii de la frații italieni la frații români nou-sosiți. În prezența episcopului Michele Fusco al diecezei de Sulmona-Vasto și, mai apoi, pe 13 octombrie, în prezența miniștrilor provinciali ai celor două provincii, Mauro de Filippis Delfico și Damian Gheorghe Pătrașcu, s-a realizat, în termeni festivi, în cadrul celebărilor liturgice, în prezența autorităților locale și a poporului credincios, trecerea la o altă etapă pentru istoria locală.
Componența noii comunități este următoarea: fr. Marius-Gabriel Căliman, fr. Dănuț Ciubotaru și fr. Iosif Diac. Cele trei parohii (Castelvecchio Subequo, Molina Aterno și Secinaro) se află la doar câțiva kilometri distanță unele de altele, în frumoasa vale subequană, înconjurată de un lanț de munți stâncoși, oferind un aer curat și apă de munte plăcută și răcoroasă. Este un loc destul de liniștit, cu oameni munteni, hotărâți și generoși. Lângă biserica din piatră se află conventul, format dintr-o curte interioară la fel de veche și zona de locuit a fraților, sălile de întâlnire, un mic muzeu și câteva spații pentru ospitalitate. E adevărat că în perioada iernii aici este mai rece, dar spațiile sunt primitoare, invitând doritorii la reculegere, trasee prin munți și, de ce nu, la odihnă.
Atașăm acestor cuvinte câteva fotografii pentru exemplificare și vă așteptăm cu drag în vizită pentru o experiență inedită. Salutări de pace și bine!
