Bacău: Campus itinerant în munţi
Distribuie cu:
Campus itinerant în munți
În perioada 29 iulie – 5 august 2013, Provincia Fraţilor Minori Conventuali din România a organizat un campus itinerant în munţi, pentru tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, la care au participat 19 tineri, o doamnă din Slovenia şi cei doi părinţi animatori: pr. Ioan Butacu şi pr. Matei Senteş.
Ne-am adunat cu toţi duminică seară la Curia Provincială din Bacău. Adunaţi toţi am început să ne cunoaştem, am împărţit alimentele de care aveam nevoie pe traseu şi am plecat la drum.
La ora 1.00 noaptea am plecat cu un microbuz din Bacău spre Avrig (SB), mai exact spre Poiana Neamţului. Ajunşi acolo, cu rucsacul pe spate, am plecat la drum. Începutul traseului părea să fie unul uşor deoarece a fost un traseu prin pădure. Cu chiu cu vai am ajuns la Cabana Bârcaciu. Aici am celebrat sfânta Liturghie şi am pregătit prânzul. După prânz am avut puţin timp de odihnă după care am pornit din nou la drum spre Cabana Negoiu. A fost cel mai frumos traseu, întrucât drumul a fost drept şi am putut vedea peisajele minunate. Ajunşi la cabana Negoiu, am început să pregătim cina şi să instalăm corturile.
A doua zi, trezirea a fost puţin cam grea, dar, înflăcăraţi de a ajunge cât mai sus, ne-am strâns corturile, am luat micul-dejun şi am pornit spre vârful Negoiu (2535 m). Peisaje minunate, aer curat, chipuri vesele, însă un traseu destul de stâncos. Odată ajunşi sus pe vârf am fost entuziasmaţi de priveliştea din jur. Totodată am fost învăluiţi de ceaţa miraculoasă. A urmat sfânta Liturghie, prânzul şi am continuat călătoria noastră spre refugiul Călţun. Ajunşi acolo totul a fost frumos şi bine până când vântul, frigul şi ceaţa şi-au făcut apariţia, dar voia bună, bucuria şi unitatea dintre noi nu au dispărut. Ziua s-a încheiat cu Liturgia Orelor.
Miercuri dimineaţă ne aşteptam să fie o zi cu soare, dar nu prea a fost aşa. Am fost nevoiţi să rămânem tot la acel refugiu. Aici s-au alternat momente de veselie cu momente de rugăciune pentru toţi oamenii de bunăvoinţă, pentru familiile noastre, pentru binefăcători şi pentru reuşita acestui campus. Ne-am pus la somn cu gândul că soarele va apărea şi pe „strada” noastră.
Ne-am trezit cu mult entuziasm întrucât soarele strălucea cu multă putere şi eram bucuroşi că putem pleca de la acel refugiu. Am plecat spre Bâlea Lac, unde am admirat Transfăgărăşanul. După pauza de prânz a urmat un traseu destul de lung şi epuizant, înaintând spre Portiţa Arpaşului. Acolo am pregătit cina şi am recitat sfântul Rozariu.
În următoarea zi, după ce l-am lăudat pe Dumnezeu prin rugăciunea „Laudelor”, am servit micul dejun, ne-am echipat şi am pornit la drum. Nici nu am început bine să urcăm, că deja caprele negre şi-au făcut apariţia. Pe drum era multă voie bună, veselie, iar munţii răsunau de cântările noastre. Ajunşi la Cabana Podragu eram în dilemă de a continua drumul sau de a campa, dar am decis că ar fi mai bine să ne oprim. Aici am celebrat sfânta Liturghie şi am putut adora pe Isus prezent în sfânta Euharistie, mulţumindu-i pentru tot ajutorul oferit în acest campus.
Dis-de-dimineaţă, am luat micul dejun în fugă şi am pornit spre Viştea Mare. Cu capul printre nori, urcam pe acoperişul României. Vântul, ceaţa şi norii au fost o încercare grea, deoarece nu puteam vedea bine traseul, împiedicându-ne de a admira priveliştea. Am ajuns cu greu pe Viştea Mare, unde am lăsat bagajele pentru a continua traseul mai uşor către vârful Moldoveanu (2544 m). În sfârşit, moldovenii au ajuns pe Moldoveanu. După atingerea ţelului nostru, ne-am întors spre casă pe ruta Victoria – Făgăraş. Seara ajunşi în Făgăraş ne-am cazat la mănăstirea franciscană din oraş.
Duminică dimineaţă am participat cu toţii la sfânta Liturghie împreună cu comunitatea catolică din Făgăraş. După-amiază am continuat ziua cu jocuri, multă voie bună şi în special cu bucuria în suflete de a fi împreună. Seara ne-am îndreptat spre Braşov.
După o noapte lungă petrecută în gara Braşov (din cauza lipsei de transport, am fost nevoiţi să dormim în gară) am plecat spre Bacău. Am ajuns în Bacău, mai exact la Curia Provincială, în jurul orei 10.00, obosiţi, dar fericiţi. Aici făcând bilanţul final, fiecare dintre noi şi-a exprimat experienţa trăită în aceste zile.
Iată câteva impresii ale tinerilor:
„În aceste zile am experimentat toate tipurile de emoţii şi sentimente: foame, frig, bucurie, încredere şi mai ales unitate. Urcarea pe munte m-a apropiat mai mult de Dumnezeu, l-am simţit aproape” (Monica – Luizi-Călugăra, Bacău).
„Pentru mine a fost o experienţă extraordinară, sunt foarte bucuroasă că am putut veni cu voi. M-am simţit ca o mamă îngrijită de copiii ei” (Doamna Majda – Slovenia).
„La început m-am temut că nu mă voi putea descurca cu bagajul, dar totul a fost bine. Am experimentat sentimentul de bucurie ajutând pe ceilalţi atunci când aveau nevoie” (Ciprian – Luizi-Călugăra, Bacău).
„Îmi pare bine că am reuşit să-i cunosc pe toţi din acest campus şi mă bucur că am putut asculta diferite experienţe” (Ioana – Săbăoani, Neamţ)
„Mi-au plăcut toate momentele, mai ales momentele de rugăciune. Nu puteam să cred că urc cu adevărat muntele. «Mi-am depăşit limitele!»” (Alina – Luizi-Călugăra, Bacău)
„Am încercat zilele astea să iau de la toţi câte ceva din calităţile fiecăruia. Am simţit experienţa sacrului, prezenţa lui Dumnezeu în nori, în vânt, în cei din jurul meu. Aceste zile petrecute împreună m-au pregătit pentru experienţa de noviciat. Vreau să rezum tot printr-un singur cuvânt: curaj” (Cornel – Prăjeşti, Bacău)
„Frica de pe vârful Negoiu mi-a demonstrat că viaţa se ţine într-un singur fir de păr. Nimic nu e sigur pe munte, la fel ca şi în viaţă” (Marius – Mărgineni, Bacău).
Am încheiat acest campus cu Ora Medie şi cu binecuvântarea oferită de părintele provincial Emilian Cătălin.
Fără ajutorul bunului Dumnezeu, al binefăcătorilor şi al organizatorilor acestui campus nu am fi trăit aceste momente deosebite. Pentru toţi şi pentru toate un sincer „Mulţumesc”!
Totul s-a încheiat cu speranţa revederii şi cu bucuria unei noi experienţe.
Gabriel Cocianga
Articol preluat de pe ercis.ro
