Cu ocazia celei de-al optulea centenar al morții Sfântului Francisc de Assisi, Papa Leon al XIV-lea proclamă un an jubiliar special cu respectivele indulgenţe plenare

„Păziţi memoria părintelui şi fratelui nostru Francisc, spre lauda şi slava Celui care l-a făcut mare printre oameni şi l-a glorificat printre îngeri. Rugaţi-vă pentru el, aşa cum el însuşi ne-a cerut înainte de moartea sa, şi rugaţi-vă lui, ca Dumnezeu să ne facă părtaşi la el în sfântul său har” – astfel scria fratele Elia în Scrisoarea sa enciclică către toate provinciile Ordinului, despre moartea Sfântului Francisc.

În timp ce sunt încă actuale şi eficace roadele de har ale recent încheiatului Jubileu Ordinar din 2025, în care am fost cu toţii încurajaţi să devenim pelerini ai acestei speranţe care nu înşeală (cf. Rom 5,5), iată, ca o continuare ideală, se adaugă o nouă ocazie de jubilare şi de sfinţire: al optulea centenar al fericitei treceri a Sfântului Francisc de Assisi din viaţa pământească în patria sa cerească (3 octombrie 1226).

În aceşti ultimi ani, alte jubilee importante au vizat figura şi operele Sfântului din Assisi: al optulea centenar al creării primei scene a Naşterii Domnului la Greccio, compunerea Cântării Creaturilor, un imn adus frumuseţii sacre a creaţiei, şi imprimării Stigmatelor Sfinte, care a avut loc pe Muntele Verna, aproape un nou Calvar, cu doi ani înainte de moartea sa. Anul 2026 va marca punctul culminant şi împlinirea tuturor celebrărilor anterioare: va fi într-adevăr Anul Sfântului Francisc şi vom fi cu toţii chemaţi să devenim sfinţi în lumea contemporană, urmând exemplul Patriarhului Serafic.

Dacă este minunat de adevărat că „nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor” (cf. Fap 4,12) în afară de Isus Cristos, Mântuitorul omenirii, este la fel de extraordinar de adevărat că între secolele al XII-lea şi al XIII-lea, într-o epocă a aşa-numitelor războaie sfinte, a laxismului obiceiurilor, a fervoarei religioase greşit înţelese, „s-a născut în lume un soare” – cum spune Dante Alighieri în Divina Comedie, Paradisul, XI, 50: Francisc, care, din fiul unui negustor bogat, s-a făcut sărac şi umil, adevărat alter Christus pe pământ, oferind lumii exemple concrete de viaţă evanghelică şi o imagine reală a perfecţiunii creştine.

Timpul nostru nu este foarte diferit de cel în care a trăit Francisc şi, tocmai în lumina acestui fapt, învăţătura sa este poate şi mai valabilă şi mai uşor de înţeles astăzi. Când caritatea creştină lâncezeşte, ignoranţa se răspândeşte, obiceiurile rele proliferează, iar cei care preamăresc armonia dintre popoare o fac mai mult din egoism decât din spirit creştin sincer; când virtualul are prioritate faţă de real, disensiunile şi violenţele sociale fac parte din viaţa de zi cu zi, iar pacea devine din ce în ce mai nesigură şi distantă, fie ca acest An al Sfântului Francisc să ne îndemne pe noi toţi, fiecare după propriile capacităţi, să-l imităm pe sărăcuţul din Assisi, să ne formăm cât mai mult posibil după modelul lui Cristos, să nu zădărnicim propunerile Anului Sfânt abia trecut: fie ca speranţa care ne-a văzut ca pelerini să se transforme acum în zel şi fervoare a carităţii active.

Cu aceste cuvinte extraordinare, consemnate în cunoscuta Epistola ad quendam ministrum, Sfântul Francisc nu numai că oferă consolare şi sfaturi unui confrate anonim, ci mai ales schiţează şi subliniază conceptul fundamental al milostivirii, de care este indisolubil legat cel al iertării şi al indulgenţei.

Şi tocmai o iertare, cunoscuta „Iertare de la Assisi” sau „Indulgenţa Porţiunculei”, este cea pe care Papa Honoriu al III-lea, printr-un privilegiu excepţional, a acordat-o direct lui Francisc pentru cei care, spovediţi şi împărtăşiţi, ar vizita pe 2 august o biserică antică din apropierea oraşului Assisi, construită cu 800 de ani mai devreme pe o „mică parcelă de pământ” (de unde şi numele Porţiuncula).

Cu acelaşi elan generos şi cu aceeaşi bucurie pe care Sfântul, văzându-şi rugăciunea ascultată din partea Vicarului lui Cristos, a radiat asupra mulţimii prezente la consacrarea Porţiunculei anunţând harul acordat, Sanctitatea Sa Papa Leon al XIV-lea, slujitor al credinţei şi al bucuriei noastre, stabileşte ca, de la 10 ianuarie 2026, concomitent cu încheierea Jubileului Ordinar, până la 10 ianuarie 2027, să se desfăşoare un An special al Sfântului Francisc, în care fiecare creştin credincios, urmând exemplul Sfântului din Assisi, să devină el însuşi model de sfinţenie a vieţii şi martor constant al păcii.

Pentru o mai desăvârşită obţinere a scopurilor propuse, Penitenţiaria Apostolică, prin prezentul Decret emis în conformitate cu voinţa suveranului pontif, cu ocazia Anului Sfântului Francisc acordă Indulgenţa plenară în condiţiile obişnuite (spovada sacramentală, împărtăşania euharistică şi rugăciunea după intenţiilor Sfântului Părinte), aplicabilă şi sub formă de sufragiu pentru sufletele din purgator:

care, cu sufletul detaşat de păcat, vor participa la Anul Sfântului Francisc vizitând sub formă de pelerinaj orice biserică conventuală franciscană sau loc de cult din orice parte a lumii dedicat Sfântului Francisc sau legat de el din orice motiv, şi acolo vor urma cu evlavie riturile jubiliare sau vor petrece cel puţin o perioadă de timp adecvată în meditaţie pioasă şi vor înălţa rugăciuni către Dumnezeu, astfel încât, urmând exemplul Sfântului Francisc, să răsară în inimi sentimente de caritate creştină faţă de aproapele şi jurăminte autentice de concordie şi pace între popoare, încheind cu Tatăl Nostru, Crezul şi invocaţii către Preasfânta Fecioară Maria, către Sfântul Francisc de Assisi, către Sfânta Clara şi către toţi sfinţii din Familia Franciscană.

Bătrânii, bolnavii şi cei care îi îngrijesc, precum şi toţi cei care, din motive grave, nu îşi pot părăsi locuinţele, vor putea totuşi obţine Indulgenţa Plenară, cu condiţia să fie detaşați de orice păcat şi să aibă intenţia de a îndeplini cele trei condiţii obişnuite cât mai curând posibil, dacă se vor alătura spiritual celebrărilor jubiliare ale Anului Sfântului Francisc, oferind Dumnezeului Milostiv rugăciunile, durerile sau suferinţele lor din propria viaţă.

Pentru ca o astfel de oportunitate de a dobândi harul divin prin Puterea Cheilor Bisericii să se realizeze mai uşor, această Penitenţiarie le cere cu fermitate tuturor preoţilor, regulari şi seculari, înzestraţi cu facultăţile corespunzătoare, să fie disponibili, cu un spirit prompt, generos şi milostiv, pentru a celebra sacramentul Reconcilierii.

Acest decret este valabil pentru Anul Sfântului Francisc. În pofida oricărei dispoziţii contrare.

Dat la Roma, din sediul Penitenţiariei Apostolice, 10 ianuarie 2026, ajunul sărbătorii Botezului Domnului.

Cardinal Angelo De Donatis
Penitenţiar major

S. Mons. Krysztof Józef Nykiel
Episcop tit. de Velia, regent

Sursa: www.penitenzieria.va
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu