Distribuie cu:

Sr. Celina s-a născut la Săbăoani în ziua de 27 ianuarie 1950 din părinții Catrina și Dumitru Bacoșcă. Atrasă de exemplul de viață al mătușii sale, Sr. Ulderica, soră franciscană misionară de Assisi în clandestinitate, locuiește cu aceasta timp de 17 ani la Huși, în casa păstrată anume pentru reîntoarcerea surorilor noastre din pustiul pribegiei, după căderea regimului comunist.

Odată cu re-deschiderea comunitățile, a răspuns vocației la familia noastră religioasă cu o dragoste și o dăruire extraordinare. 

În primii ani de formare, împreună cu alte tinere, a lucrat în comunitatea fraților franciscani de la Roman, imediat după deschiderea seminarului franciscan, dând o mână de ajutor în bucătărie, gătind pentru numeroșii seminariști care studiau la acea vreme.

A intrat în noviciat în ziua de 7 decembrie 1994, făcând prima profesiune religioasă pe 20 octombrie 1996 la Luizi-Călugăra și profesiunea perpetuă pe 5 august 2001 la Hălăucești.

După formarea inițială, a fost transferată la Casa-mamă din Assisi, unde timp de mulți ani a lucrat în bucătărie fără să se dea înapoi niciodată de la oboseala muncii de zi cu zi. De fapt, ea știa să privească dincolo de ceea ce avea de făcut și în tăcere, și aproape pe neobservate, se îngrijea și de grădină și de alte slujiri simple și umile necesare pentru casă. Surorile din Assisi, care au avut-o alături, mărturisesc că Sr. Celina a avut un sentiment puternic de apartenență la familia noastră religioasă, primind cu drag surorile care veneau la Assisi din diferite părți ale lumii. Se bucura să afle cât mai multe despre surorile aflate în misiune. Participa din plin la viața fraternă și la momentele de destindere. Era foarte atentă față de surorile bolnave pe care le ajuta în mod spontan ori de câte ori putea să o facă. Înzestrată cu o voce frumoasă, Sorei Celina îi plăcea să-l laude pe Domnul, anima cu bucurie momentele liturgice și întotdeauna la sfârșitul rugăciunii de seară adăuga un cântec la Sf. Fecioară Maria, față de care avea o devoțiune deosebită.Iubea Biserica locală și nu lipsea niciodată de la celebrările liturgice și diferitele procesiuni din Assisi. În special, mergea cu bucurie la Bazilica Sfântului Francisc de Assisi ca să participe la Sf. Liturghie, chiar și după o zi obositoare de muncă în bucătărie. Nimic nu putea să stea în calea dorinței sale puternice de a-L lăuda pe Domnul.

Reîntoarsă în țară, pe 5 ianuarie 2015 surorile de la Valea Mare o primeau cu mare bucurie în mijlocul lor. Și aici era prezentă peste tot. Disponibilă, săritoare să ajute, renunțând la timpul ei, și uneori uitând chiar și de sănătatea-i șubredă, pentru a se dărui altora. Era sensibilă la nevoile celorlați și le venea în întâmpinare fără să aștepte să i se ceară ajutorul.

Credința profundă care o caracteriza, a fost piatra pe care s-a sprijinit în momentele de mare încercare, mai ales în suferința din ultimele luni.

Conștientă de iminenta plecare la cele veșnice, nu  s-a revoltat ci s-a abandonat cu totul la voința lui Dumnezeu, printr-o resemnare aproape ieșită din comun, care nu putea trece neobservată în ochii tuturor acelora care au întâlnit-o lângă patul ei de suferință. Durerea a însoțit-o clipă de clipă, dar ea nu s-a plâns niciodată. Deși boala în ultimele zile i-a luat cuvântul de pe buze, acest lucru nu a împiedicat-o să mulțumească surorilor care o îngrijeau printr-un sărut pe obraz, șoptindu-le parcă la ureche: ”Mulțumesc mult!”

A primit totul cu o seninătate de invidiat, purtându-și crucea cu răbdare împreună cu Isus până în seara zilei de 12 ianuarie 2019, repetând parcă, prin însăși viața ei, motto-ului avut la profesiunea perpetuă: ”Mi-ai luat-o înainte, Doamne, și mi-ai deschis drumul. Acum învață-mă să te urmez.”

Ne rămâne ca o moștenire prețioasă dorința ei puternică de a rămâne și după moarte ”în mijlocul surorilor” la care se adaugă și cuvintele pe care ni le adresează fiecăreia în Testamentul său:

”Exprim mulțumirea mea pentru lumina Duhului Sfânt pe care am avut-o de a intra în Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi. Eu sunt mulțumită de această familie din care fac parte…am intrat în Institut ca să-l urmez pe Isus mai îndeaproape…

Mulțumesc în parte fiecărei surori lângă care Dumnezeu mi-a dăruit să trăiesc și să-l slujesc în fraternitate.

Cer iertare tuturor pentru toate greșelile cu care poate, din slăbiciune omenească, am jicnit pe cineva. Domnul să ne dăruiască marea bucurie de a fi din nou împreună în patria cerească”

Dragă sr. Celina,

Mulțumim pentru exemplul tău frumos, pentru umilința și simplitatea ta, pentru disponibilitatea ta generoasă, dusă uneori până la sacrificiu.

Mulțumim pentru credința ta puternică încercată în focul suferinței, care ne dă mărturie că nimic și nimeni nu ne poate despărți de iubirea lui Cristos…nici suferința și nici chiar moartea.

Prezintă tu, Tatălui Ceresc recunoștința noastră pentru darul minunat pe care ni l-a dat prin tine. Și, așa cum ți-ai dorit tu, așteptăm ca într-o zi să ne bucurăm din nou împreună în bucuria veșnică a cerului.

Dumnezeu să te primească pe veci în împărăția sa de lumină!

”Sufletul meu îl preamărește pe Domnul…căci a privit la umilința slujitoarei sale.” (Magnificat)

Liturghia înmormântării va fi celebrată marți, 15 ianuarie 2019, la ora 10.00, în Capela Surorilor Franciscane Misionare de Assisi din Valea Mare (Bc).

 

Distribuie cu: