Luni, 27 aprilie 2026, preoții care păstoresc comunitățile aparținătoare Decanatului de Bacău-Est s-au întâlnit cu prilejul momentului de rugăciune și de comuniune lunară, evenimentul fiind găzduit de Parohia Sfânta Treime din Prăjești. Această întâlnire fraternă a dorit să evidențieze importanța prezenței păcii în misiunea de slujire, a cărei formă reală și concretă se regăsește în viața Sfântului Francisc de Assisi — adevărat instrument al păcii universale și model de slujire autentică. La sugestia părintelui paroh Dumitru Patraș și a celorlalți confrați din comunitate, întâlnirea a devenit o frumoasă ocazie de a celebra la nivel decanal jubileul celor 800 de ani de la trecerea la cele veșnice a Seraficului Părinte Francisc.

Adunarea a avut loc în Capela Casei de formare a Postulandatului Franciscan din Prăjești, unde momentul de rugăciune a fost animat de pr. Vlad-Bogdan Bejan. Prin textele propuse, acesta a reușit să reliefeze realitatea că exemplul grăitor și moștenirea spirituală a Sărăcuțului din Assisi continuă și în zilele noastre — marcate adesea de incertitudine și dezacord — să rămână un reper actual și necesar în a trăi propria misiune în mijlocul poporului lui Dumnezeu, ca fideli slujitori, cu credință stăruitoare, speranță covârșitoare și iubire care să lucreze, care să transforme.

Introducerea a fost marcată de relatarea scrisorii jubiliare a celui de-al optulea centenar al morții Sfântului Francisc — bărbat devenit, prin acțiunea modelatoare a Duhului, întruchipare a sublimei carități divine, imagine expresivă a metamorfozării și a trăirii în Cristos, reușind să fie un real alter Christus cu toată existența sa, în suflet, spirit și chiar trup, primind înseși semnele stigmatelor Mântuitorului. Om trăitor și mărturisitor în cuvânt și faptă al Evangheliei, care a înțeles — nu de la bun început, ci experimentând gustul convertirii sincere, profunde și constante — cât de valoroasă și vitală poate fi în viața omului pacea lui Cristos și bucuria de a-l cunoaște, de a-l avea ca nucleu al propriei existențe.

Citirea unui fragment din Testamentul lăsat de Sfântul Francisc a reprezentat dovada prezenței inevitabile a dificultăților în predicarea Evangheliei: slujirea leproșilor și a celor mai marginalizați, colaborarea deficitară cu unii dintre frați, refuzul de a fi acceptat sau înțeles, ba chiar judecata și stigmatizarea socială. Însă, după cum el însuși afirmă, toate acestea au fost privite nu ca un zid indestructibil, nu ca un deznodământ tragic, ci ca o transformare „în dulceața sufletului și a trupului”. Totodată, descrierea sa fizică și morală, preluată din Fonte Franciscane, a contribuit la meditarea, de către cei prezenți, a modalității prin care a valorificat darurile primite de la Dumnezeu, în pofida unor aspecte văzute de alții drept iregularități sau fragilități.

S-a punctat și importanța vestirii și a manifestării statornice a păcii, transmise de Francisc celor din epoca sa cu atâta dăruire. Aceeași pace oferită prin salutul lui Cristos cel Înviat, victorios asupra morții, prezent în cenacol alături de ucenicii marcați de teamă și nesiguranță — și aceeași proclamată de glasul îngerilor ce se arătau păstorilor din apropierea Betleemului.

Lecturii i s-a alăturat și Decretul Penitențieriei Apostolice dat cu ocazia celebrării celor 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc — document a cărui citire a pus în lumină bucuria de a folosi această sărbătoare ca posibilitate de a ne forma mai îndeaproape după modelul lui Cristos, having ca îndrumător pe Patriarhul Serafic, a cărui învățătură se arată esențială în păstrarea armoniei și iubirii creștine. S-au formulat totodată intenții de rugăciune pentru întreaga Biserică.

În cele din urmă, după binecuvântarea finală cu relicviile Sfântului Francisc de Assisi, momentul de comuniune a continuat, cei prezenți servind prânzul împreună și trăind cu bucurie clipele de împărtășire.