Calea Crucii, simbol al iubirii jertfelnice lăsate de Isus pe „nisipul timpului”, parcurs spiritual dinspre întunericul suferinței spre lumina Învierii, a fost rememorat și în acest an pe Dealul Calvaria din Oradea.

Într-o atmosferă de profundă reculegere, credincioșii greco-catolici și romano-catolici au participat la o procesiune deosebit de emoționantă, alături de Preasfințitul Virgil Bercea și Preasfințitul László Böcskei, ducând astfel mai departe o tradiție de suflet a orașului, reluată acum două decenii, după interzicerea ei în anul 1948, odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist.

Evenimentul, organizat de frații franciscani de la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” Oradea, a căpătat în acest an o semnificație aparte în contextul Anului Jubiliar dedicat Sfântului Francisc de Assisi, proclamat de Papa Leon al XIV-lea. Sub călăuzirea spirituală a „Sărăcuțului din Assisi”, cel care a privit până și moartea trupului ca pe o „soră”, acest itinerar al suferinței și speranței nu a fost doar o simplă amintire a trecutului, ci o rugăciune fierbinte pentru o lume rănită de războaie și dezbinare.

Parcurgând cele 14 stări, de la judecata lui Isus până la înmormântarea Sa, Calea Crucii a devenit un dialog între generații, unde fiecare vârstă și-a găsit propria oglindire în pătimirea Domnului. Copii, tineri, familii, preoți și persoane consacrate au conturat imaginea unei comunități unite în rugăciune și solidaritate. Tabloul a fost întregit prin implicarea copiilor și tinerilor de la Oratoriul „Sfântul Francisc de Assisi”, care, prin reprezentări simbolice, au reconstituit drumul parcurs de Isus spre răstignire.

Momentul de rugăciune a fost încununat de mesajele transmise de păstorii celor două biserici catolice orădene. Preasfințitul Virgil Bercea a chemat comunitatea la unitate și pace, amintind că drumul crucii parcurs împreună este singura cale care aduce cu adevărat la bucuria Învierii, mai ales în momentele de încercare pentru omenire.

La rândul său, Preasfințitul László Böcskei a îndemnat la o mai mare sensibilitate față de sacrificiul divin al lui Isus, subliniind că sărbătorile pascale reprezintă un bun prilej pentru a ne întoarce unii către ceilalți cu respect, prețuire și credință.

Procesiunea s-a încheiat nu în fața unui mormânt închis, ci sub semnul unei promisiuni vii.

Isus Cristos ne învață să-I urmăm, dar în libertate absolută: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie.”

Carla Marin