Distribuie cu:

Curia Provincială din Bacău a găzduit cea de-a doua întâlnire anuală a fraților guardiani și parohi ai Ordinului Fraților Minori Conventuali din Provincia Franciscană Conventuală „Sfântul Iosif” din România. După primirea fraților participanți, întâlnirea a debutat la ora 09:30 cu un cuvânt de bun-venit adresat de părintele Cristian Dumea, vicar provincial.

Meditația: „Francisc de Assisi: o sămânță de viață veșnică”

A urmat meditația susținută de părintele Adrian-Sorin Giurgi, pornind de la Scrisoarea Jubiliară intitulată „Francisc de Assisi: o sămânță de viață veșnică”, redactată cu ocazia împlinirii a 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc.

Inspirată din Testamentul său, scris cu puțin timp înainte de trecerea la Domnul, scrisoarea evocă momentele esențiale ale experienței sale spirituale: începuturile convertirii, întâlnirea cu Biserica și roadele care au luat naștere împreună cu frații săi. În același timp, documentul jubiliar evidențiază moștenirea lăsată de Sărăcuțul din Assisi și modul în care această „sămânță evanghelică” continuă să rodească în viața Bisericii și a familiei franciscane.

Trei dimensiuni fundamentale ale moștenirii franciscane

Pornind de la această reflecție, părintele relator a evidențiat trei dimensiuni fundamentale ale moștenirii franciscane, la 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc:

1. Întâlnirea care schimbă totul – o sămânță plină de milă și credință

Prima dimensiune pornește de la experiența convertirii Sfântului Francisc. Transformarea sa interioară s-a născut dintr-o dublă întâlnire: cu cei săraci și marginalizați – simbolizați de leproși – și cu Cristos răstignit.

Prin această experiență, Francisc a descoperit milostivirea ca fundament al vieții evanghelice și a înțeles că apropierea de cei săraci devine locul privilegiat al întâlnirii cu Dumnezeu. Aceasta reprezintă prima mare moștenire spirituală: a privi lumea prin ochii milostivirii și ai Crucii lui Cristos.

2. Biserica și Euharistia – pământul în care crește sămânța Evangheliei

A doua dimensiune evidențiază legătura profundă a Sfântului Francisc cu Biserica – spațiul în care Dumnezeu continuă să semene Evanghelia și în care credința crește și aduce rod.

În mod special, Euharistia se află în centrul acestei experiențe, fiind sacramentul în care Cristos se dăruiește zilnic oamenilor. Astfel, fidelitatea față de Biserică și iubirea pentru Euharistie sunt prezentate ca pământul fertil în care viața evanghelică poate să rodească.

3. Frați ca să aducem pacea în lume

A treia dimensiune evidențiază nașterea fraternității franciscane. Sfântul Francisc nu a dorit o structură întemeiată pe putere, ci o fraternitate în care toți sunt frați și slujitori unii pentru alții.

Din acest stil de viață fratern se naște și misiunea de a fi vestitori ai păcii. Francisc le-a încredințat fraților săi salutul evanghelic „Domnul să vă dea pace!”, transformându-l într-un adevărat program de viață și de evanghelizare. Astfel, fraternitatea devine un semn credibil al reconcilierii și al păcii în lume.

Actualitatea moștenirii spirituale

În partea finală a prezentării sale, părintele Sorin a subliniat actualitatea acestei moșteniri spirituale. Scrisoarea jubiliară amintește că „sămânța” Evangheliei semănată de Sfântul Francisc continuă să încolțească și astăzi, chemând fiecare generație să o facă să rodească prin milostivire față de cei săraci, fidelitate față de Biserică și o viață fraternă care devine semn credibil al păcii.

Aniversarea celor opt sute de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Francisc nu reprezintă doar o comemorare a trecutului, ci și o invitație reînnoită de a trăi astăzi, cu fidelitate și curaj, după forma Sfintei Evanghelii.

Împărtășirea în grupuri

După momentul formativ, urmat de o scurtă pauză de recreere și reculegere personală, a urmat un timp de împărtășire în grupuri, în cadrul căruia frații participanți au fost invitați să reflecteze asupra următoarelor întrebări ghid:

• Care dintre cele trei moșteniri ale lui Francisc (milă, Biserică/Euharistie, fraternitate/pace) simt că este cea mai îndepărtată de viața mea și a noastră astăzi?
• Probabil că acesta este domeniul în care Domnul te cheamă să crești. Ce poți face, de fapt?

Celebrarea euharistică și omilia despre maturitatea guardianului

Momentul central al zilei l-a constituit celebrarea euharistică, prezidată de părintele Cristian Dumea, vicar provincial, iar cuvântul de învățătură a fost susținut de părintele Bernardino Hospital Posada, delegat general pentru formare, aflat în vizită în România.

În cadrul omiliei, la lumina textului evanghelic din Evanghelia după Sfântul Marcu (9,14-29), pornind de la figura tatălui prezentată în relatarea biblică – care devine un adevărat arhetip al unui leadership plin de grijă și compasiune – predicatorul a vorbit despre maturitatea guardianului, evidențiind trei direcții principale.

1. De la „eu” la „noi” – coresponsabilitatea în fraternitate

Prima direcție subliniază trecerea de la „eu” la „noi”, accentuând dimensiunea coresponsabilității în fraternitate. Așa cum tatăl din evanghelie îi spune lui Isus „Ajută-ne”, fragilitatea unui frate nu este o problemă izolată, ci o rană care atinge întreaga comunitate.

Guardianul matur nu se așază deasupra celui aflat în dificultate pentru a-l judeca, ci lângă el, prezentând împreună situația înaintea Domnului și având grijă de legăturile care mențin unitatea fraternității.

2. Umilința de a recunoaște fragilitatea

A doua direcție privește umilința celui care știe să recunoască și să „povestească” fragilitatea. Asemenea tatălui care descrie suferința fiului său, guardianul este chemat să cunoască nu doar simptomele unei crize, ci și istoria personală și rănile care pot sta la originea acesteia.

În același timp, maturitatea spirituală presupune acceptarea propriilor limite și recunoașterea faptului că uneori mijloacele omenești nu sunt suficiente, lăsând loc intervenției lui Cristos, adevăratul Medic.

3. Credința „cerșetoare” – „Cred, ajută necredinței mele!”

În fine, a treia direcție a evidențiat credința „cerșetoare”, exprimată în strigătul evanghelic: „Cred, ajută necredinței mele!” (Mc 9,24).

Guardianul autentic nu conduce pentru că ar avea toate răspunsurile, ci pentru că recunoaște că și el este în căutare și are nevoie de harul lui Dumnezeu. Tocmai această atitudine îl face credibil și apropiat de frați, deoarece într-o astfel de comunitate există loc și pentru slăbiciunile fiecăruia.

Concluzie: autoritatea întemeiată pe însoțire

În concluzie, părintele Bernardino a subliniat că autoritatea superiorului nu se întemeiază pe capacitatea de a rezolva toate problemele, ci pe disponibilitatea de a însoți, de a mijloci și de a conduce fraternitatea spre Cristos, singurul care poate ridica și vindeca.

Încheierea întâlnirii

După masa euharistică, frații au trecut la masa fraternă a prânzului, prelungind în viața de zi cu zi comuniunea trăită la altar. Activitățile s-au reluat la ora 14:30 cu prezentarea reflecțiilor din fiecare grup și cu discuțiile în plen.

Reuniunea s-a încheiat la ora 17:00 cu salutul părintelui provincial Damian-Gheorghe Pătrașcu, care, după câteva comunicări privind viața și activitatea Provinciei, precum și evenimentele programate pentru perioada următoare, a adresat un cuvânt de mulțumire organizatorilor acestei întâlniri și tuturor fraților participanți, exprimându-și aprecierea pentru slujirea și dăruirea cu care își împlinesc misiunea.

Momentul final a fost marcat de o rugăciune comună, urmată de binecuvântarea oferită de părintele provincial.

Fr. Vlad-Bogdan Bejan

Distribuie cu: