Zi de reculegere

Distribuie cu:

Ca de fiecare dată, punctul de întâlnire a fost Curia Provincială a Fraţilor Franciscani, de unde am pornit la drum dis-de-dimineaţă, cu entuziasm, dar şi cu multă credinţă şi speranţă în Dumnezeu pentru ca vremea să fie de partea noastră. Deşi la început de drum vremea era instabilă şi chiar ploioasă, noi totuşi ne-am continuat traseul nostru, abandonându-ne în providenţa şi milostivirea divină.

Ajunşi la biserica „Sfântul Iosif Muncitorul” din Piatra Neamţ, pr. paroh Petrică Dăncuţ ne-a primit cu multă disponibilitate, dându-ne posibilitatea să celebram sfânta Liturghie în noua biserică încă în construcţie. Arhitectura acesteia i-a impresionat pe toţi participanţii. După un moment de pregatire a cântărilor şi ocazie de spovezi, a urmat sfânta Liturghie prezidată de pr. Alexandru Olaru OFMConv, împreună cu pr. Sandro Solari SDB, la care am fost îndemnaţi să-i aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru toate harurile primite pe parcursul acestui an pastoral.

La omilie, pr. Alexandru, pe baza cuvântului ascultat, a scos în evidenţă cât este de importantă abandonarea constantă în providenţa divină: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau cu ce vă veţi îmbrăca (cf. Mt 6, 25). Cu această pildă Isus ne atrage atenţia asupra deşertăciunii grijii pentru cele lumeşti”. Făcând referinţă la păsările cerului şi crinii câmpului, din Evanghelie misei, care se dezvoltă atât de frumos urmând-şi cursul lor firesc, părintele, ni l-a prezentat de exemplu pe sfântul Francisc de Assisi care îl lăuda pe Dumnezeu în toate creaturile sale, trăind în sărăcie asemenea lui Isus, abandonându-se providenţei divine.

Ca persoane consacrate – ne-a îndemnat părintele predicator – trebuie să asumăm tot mai mult logica lui Dumnezeu şi nu a societăţii de astăzi: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii” (Mt10, 16), adică, să asimilăm tot mai mult sentimentele lui Cristos cel umil şi sărac cerând înţelepciunea necesară pentru vremurile noastre de astăzi asemenea lui Solomon care în rugăciunea sa nu a cerut bogăţii Domnului, dar mai mult, a cerut „o inimă ascultătoare, să discearnă între bine şi rău” (1Rg 3, 9), astfel să împlinim mereu voinţa Domnului. „Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâne, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Mt6, 34).

Referitor la trăirea vieţii comunitare, pr. Alexandru ne-a dat-o de model pe Sfânta Fecioară care ne învaţă abandonul şi umilinţa. Maria a acceptat în mod perfect situaţia sa de micime şi a fost fericită în această condiţie deoarece a văzut-o ca pe un motiv de particulară atenţie din partea lui Dumnezeu: „Sufletul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit la smerenia slujitoarei sale” (Lc 1, 46-48). Umilinţa este dificilă atunci când există motive de mândrie! Este dificil, de obicei, să fim mulţumiţi de propria noastră condiţie ascunsă sau umilă. Să spunem şi noi asemenea Mariei: „Fie mie după cuvântul tău”. Să-i cerem ei să ne ajute să fim mulţumiţi, încrezători, dar şi umili în viaţa noastră religioasă. Şi a încheiat cu îndemnul papei Francisc: „Să nu uităm trecutul; avem un Tată care ne-a pus în mişcare. Să avem un viitor bucuros, plin de speranţă, deoarece păşim către o promisiune; Domnul este fidel, nu dezamăgeşte. Cât priveşte prezentul, să facem ce putem, dar în mod concret, fără iluzii şi fără să uităm că avem un Tată în ceruri care ne-a ales” (Papa Francisc, Capela Casei „Sfânta Marta”, 22 iunie 2013).

După această primă jumătate a zilei, fiind ultima ieşire din acest an, itinerarul nostru a continuat cu plimbarea cu telegondola, una dintre atracţiile zonei, de unde se poate admira întreaga întindere a oraşului. Pornind, deci, de la gara din Piatra am ajuns în staţia de sosire de pe dealul Cozla, circa 2 km de traseu, în care am putut contempla frumuseţile naturii, având în faţa noastră o panoramă deosebită asupra oraşului, dar şi a Dealului Pietricica şi a lacului Bâtca Doamnei care îţi încântă privirea şi îţi oferă o viziune de ansamblu a zonei, iar muntele Ceahlău se poate vedea semeţ cum veghează asupra ţinutului ca un veşnic străjer neclintit.

Deoarece soarele a ieşit cu putere de după nori, acest lucru ne-a încurajat şi mai mult să continuam călătoria noastră în natură şi să-l lăudăm pe Domnul cu Cântarea celor trei tineri: „Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului pe Domnul, binecuvântaţi-l ceruri, ape, soare şi lună, vânturi şi ploi, munţi şi dealuri, păsări şi tot ce mişcă în ape, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! (Cf. Dan 3, 57-88). Astfel am urcat la barajul Bicaz, făcând o plimbare şi cu vaporaşul pe lac, circa 30 de minute, unde sora Emanuela Bereşoae nu a încetat să ne îndemne să-l preamărim pe Domnul cu cântece specifice de laudă lui Dumnezeu: Ce bine e când fraţii, Cerul şi marea, Când în mine este Duhul Sfânt şi altele.

După această frumoasă experienţă şi după o zi plină de bucurie şi de comuniune, ne-am întors acasă încărcaţi de energie pozitivă, aducându-i mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit în viaţa noastră, în special în acest an pastoral dar nu în ultimul rând şi în această zi binecuvântată. Trebuie să amintim aici că sr. Emanuela a împărtăşit cu noi şi cei 25 de ani de viaţa consacrată petrecuţi la Gioseni, pe care i-a împlinit pe data de 27 mai şi pe această cale îi spunem: La mulţi şi binecuvântaţi ani în via Domnului!

Mulţumind încă odată organizatorilor, în special comisiei zonale, pentru buna desfăşurare, ne-am îndreptat spre casele noastre, având prezentă în mintea noastră adevărata preocupare care este aceasta: „a nu-l pierde” niciodată pe Domnul şi a menţine mereu aprinsă dorinţa pentru împărăţia cerurilor.

Comisia din zona Bacău

Album Foto:

Distribuie cu: