Viișoara: Exerciții spirituale [III]
În perioada 19-24 mai 2019, la Mănăstirea „Maica Unității” a Surorilor Benedictine din Viișoara, s-a desfășurat cea de-a treia serie a exercițiilor spirituale, organizate de Provincia „Sf. Iosif” din România pentru frații franciscani conventuali. Exercițiile spirituale au fost ținute de către Pr. Cristinel Fodor, de la Institutul Teologic din Iași, luând parte 27 de frați.

Distribuie cu:
Exercițiile spirituale au fost structurate cu câte două meditații pe zi, una dimineața și una după-amiază. Tema principală a exercițiilor a fost: „Cu inima la control”.
După prima întâlnire de prezentare a importanței momentului pe care îl vom trăi, Pr. Cristinel Fodor ne-a prezentat în cele cinci zile de exerciții diferite teme, iar exemplele s-au axat pe realitatea cotidiană în sintonie cu mesajul bibliei.
Printre temele tratate au fost:
Dorința lui Dumnezeu de a se apropia de om. Experiența lui Dumnezeu care-l caută pe om. El dorește să-l întâlnească în viața sa și în trăirea sa concretă. Pentru a sublinia această temă s-a folosit de Imaginea creației de pe cupola Capelei Sixtine. În această frescă, Michelangelo scoate în evidență efortul pe care-l depune Dumnezeu în încercarea de a atinge degetul omului. Așa dorește Dumnezeu să ajungă la fiecare dintre noi.
Dorința lui Isus de a atinge omul aflat în necaz. Ne-a fost prezentată istoria leprosului care, plin de încredere, îi cere ajutorul lui Isus, iar Isus își întinde mâna și atingându-l îl vindecă. Evreii când vedeau un lepros făceau un pas în spate, pe când Isus face un pas înainte. El caută să întâlnească omul în dificultățile sale. Sunt atingeri care dau viață. Suntem invitați să ne lăsăm atinși de mână milostivă a lui Isus.
Administrarea gândurilor. Este folosită imaginea mintală a inimii ca o seră, iar gândurile sunt ca semințele. Este important ce semănăm în sera inimilor noastre. Gândurile bune vor aduce roade bune, iar gândurile rele vor aduce roade rele. Păzește-ți inima ta mai mult decât orice, pentru că din ea ies izvoarele vieții.Suntem invitați să ne păzim ușa inimilor noastre. Să-i permitem lui Cristos să aibă autoritate asupra inimilor noastre, cu cât va interveni Cristos, cu atât ne vom bucura de recolta inimilor noastre.
Despre gândurile îngrijorătoare. De multe ori ne preocupăm pentru ceea ce se va întâmpla și uităm să trăim prezentul. De aceea, suntem invitați să folosim moto-ul: Un pas îmi este de ajuns. Cine ne poate elibera de aceste gânduri îngrijorătoare? Este Isus! El este cel care ne eliberează, ne oferă pacea inimii, dacă noi ne lăsăm călăuziți de El. Suntem invitați: să ne rugăm mai mult, să ne dorim mai puține, să trăim bine prezentul.
Singurătatea o posibilitate nu o problemă. De multe ori singurătatea este văzută și trăită ca o problemă, însă, în cazul nostru, este mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a ne capta atenția. Singurătatea nu este doar experiența lui Dumnezeu, dar poate fi și o experiență dureroasă. Suntem invitați să avem încredere în prezența lui Dumnezeu. Isus ne stă alături în toate etapele singurătății noastre, iar dacă El este alături de noi nu mai suntem singuri.
Îmbătrânirea, Moartea. Chiar dacă, în perioada tinereții, facem glume pe seama acestor realități, ele se aproprie. Cel mai înțelept mod de a trăi aceste clipe este acela de a fi conștieți de faptul că într-o zi vom muri. Suntem invitați să ne pregătim din timpul tinereții pentru a trăi bine bătrânețea și pentru a avea o moarte bună. Să ne încredințăm viața milostivirii divine care ne va călăuzi în momentul în care vom trăi aceste realități.
A renunța la tine însuți. Grija față de aproapele. La începutul meditației este prezentată întâlnirea lui Isus cu mulțimea care-l caută. Isus dorește să se retragă cu ucenicii săi într-un loc aparte ca să se odihnească, dar ajungând în acel loc vede mulțimea care-l căuta, și văzând-o i s-a făcut milă de ea și a început să o învețe. Isus și-a schimbat planul inițial, a renunțat la el pentru a fi cu acea mulțime. Și noi suntem invitați să avem grijă de cei care ne-au fost încredințați. Când cei chemați să pescuiască nu pescuiesc, se luptă între ei. Când cei chemați să pescuiască pescuiesc, ei vor înflori. Să facem în fiecare zi o faptă pentru care să nu așteptăm răsplată! Iubește ca și cum nu ar mai veni ziua de mâine, iar de va veni, să iubești la fel!
Relația Trinitară în Comunitate. Misterul Sfintei Treimi nu numai că poate fi înțeles, dar poate fi trăit. Pentru a trăi iubirea în sens Trinitar trebuie să luăm mereu inițiativa iubirii, mereu să primim iubire, mereu să iubim.
Comunitatea ca un organism uman. Așa cum toate celulele unui organism uman colaborează pentru refacerea țesuturilor afectate, la fel frații unei comunități trebuie să colaboreze pentru păstrarea unității, armoniei și păcii.
Dumnezeu este iubire. Iubirea lui Dumnezeu nu se va distruge niciodată, ea va dăinui veșnic. Niciun om nu poate iubi la fel. Iubirea noastră este influențată, ea va fi ajustată în funcție de destinatari, însă iubirea lui Dumnezeu este necauzată și spontană. Dumnezeu ne iubește neîncetat datorită bunătății, blândeții și îndurării sale.
Bucuria. Bucuria trebuie sa fie haina creștinului. În viața noastră trebuie să coexiste crucea și bucuria, dar bucuria pe care ne-o oferă Isus Cristos. Isus Cristos se îndreaptă către suferință, cruce și moarte și totuși ne invită la bucurie. Cum să obținem această bucurie extraordinară? Trei lucruri produc această bucurie: faptul că Dumnezeu ne iubește, este Tatăl nostru, iar noi suntem fiii săi; faptul că Isus Cristos este fratele nostru şi doreşte să ne facă părtaşi la bucuria sa; faptul că Duhul Sfânt ne este alături. El ne conduce şi ne luminează drumul vieții noastre.
Exercițiile spirituale s-au încheiat în ziua de vineri, 24 mai 2019, cu celebrarea solemnă a Sfintei Liturghii.