A doua serie de exerciții spirituale a fraților franciscani conventuali

Distribuie cu:

Exercițiile spirituale au fost structurate în câte două meditații zilnice, dimineața și după-amiază, culminând, seara, cu celebrarea Sfintei Liturghii. Tematica exercițiilor spirituale s-a inspirat din timpul liturgic prezent, anume din aparițiile lui Isus după Înviere. După o scurtă prezentare și inițiere în exercițiile spirituale propuse de Sf. Ignațiu de Loyola (pe durata exercițiilor spirituale sunt importante rugăciunea, discernământul și asceza, neuitând de faptul că Dumnezeu rămâne mereu protagonistul), pr. Iulian ne-a perindat prin misterul pascal, prezentând fiecare apariție notabilă a lui Isus după Înviere, atât Mariei Magdalena, cât și mamei sale (conform unei tradiții medievale), atât lui Toma cât și ucenicilor la Emaus.

Un element mai puțin familiar spiritualității franciscane a fost folosirea pe durata exercițiilor spirituale a imaginației în contemplarea misterelor mântuirii și reprezentarea episoadelor întâlnirii lui Isus înviat. Nu doar gândurile și cuvintele sunt esențiale în raportarea la lucrarea lui Dumnezeu, ci și imaginația (simțuri și imagini), chiar dacă în baza experienței personale or a spiritualității răsăritene, imaginația nu e un teritoriu taman lesne de controlat.

Totodată, conform cerințelor Sf. Ignațiu, în timpul exercițiilor spirituale (exercițiile ignațiene ținând 30 de zile) se cere săptămânal un har, astfel regăsim patru haruri deosebite invocate pe întreaga durată a exercițiilor: (1) harul iertării și rușinării de păcate, (2) harul cunoașterii lui Cristos, (3) harul suferinței empatice cu Isus în Pătimire și (4) harul bucuriei și veseliei în slava lui Cristos. Zilnic în meditație și rugăciunea personală am invocat harul de a ne bucura și de a ne veseli adânc de atâta slavă și bucurie a lui Cristos, Domnul nostru.

Bunăoară, două meditații s-au centrat pe discernerea spiritelor după Sf. Ignațiu, întrucât în concepția lui omul se află la confluența gândurilor venite de la îngerul bun și de la cel rău. Astfel încât în noi există tendința de a încuraja, de a aduce liniște, de a consola (îngerul bun), dar și tendința de a neliniști, întrista, mușca, dăuna (îngerul rău). Manifestările spiritelor se arată în stările de consolare sau dezolare.

O ultimă meditație a fost dedicată contemplației pentru a dobândi iubirea, prin invocarea harului de a vedea tot binele primit de la Dumnezeu.

Exercițiile spirituale s-au încheiat cu un moment de împărtășire în seara zilei de 10 mai, iar a doua zi prin celebrarea Sfintei Liturghii.

***

Distribuie cu: