Distribuie cu:

În Centenarul Marii Uniri a României, Biserica Catolică propune românilor un model de viață creștină în persoana Venerabilei Slujitoare a lui Dumnezeu, Veronicăi Antal care, încă din fragedă copilărie, a înțeles că a trăi cu demnitate ca fiică a lui Dumnezeu este o prioritate, o realitate valabilă până la sfârșitul vieții sale.

Încă din timpul adolescenţei și-a maturizat germenele credinței, dând mărturie, prin felul ei tineresc, că trupul este templul Duhului Sfânt, trăind în curăție, pentru împărăția lui Dumnezeu. Drept mărturie stă și faptul că a simțit în profunzimea sufletului ei că Dumnezeu o cheamă să-și consacre viața, trăind în mănăstire. Datorită unor situații neplăcute, cauzate de regimul comunist, tânăra Veronica nu va mai ajunge să trăiască în mănăstire, însă a știut să-și consolideze legătura ei cu Mirele divin, practicând virtuţile în mod eroic, imitând astfel Răstignitul pe care Francisc din Assisi îl iubise atât de mult. În acest sens, face un pas important în drumul său vocațional și se înscrie în Ordinul Franciscan Secular, trăind exemplar în ascultare, curăție și sărăcie.

Pe lângă casa părintească, şi-a construit o cămăruţă unde își înălţa rugăciuni insistente la Dumnezeu, mai ales pentru episcopii, preoţii și credincioșii arestați și aruncați în puşcăriile regimului ateu. Mai evidențiem două virtuți fundamentale din viața ei: Veronica considera că timpul este prețios și că a pierde timpul cu lucruri inutile este o neglijare a bunătății lui Dumnezeu. Prin urmare, ea se angaja şi în vizitarea bolnavilor şi a celor în vârstă din satul natal Nisiporeşti, ajutându-i, mângâindu-i şi îndemnându-i la convertire și, totodată, să aibă încredere totală în Dumnezeu. O a doua virtute constă în faptul că ea se ruga pentru toți oamenii, fără a face niciodată deosebire dacă sunt credincioși ce aparțin Bisericii Catolice sau celei Ortodoxe. În simplitatea exterioară și intimitatea spirituală, ea s-a dovedit a fi o credincioasă ecumenică, pe care o propunem drept model de bună înțelegere între oameni de confesiuni diferite.

În floarea tinereții, în timp ce se reîntorcea de la Sfânta Liturghie din localitatea Hălăucești (Iași), Veronica este ucisă fără milă de un tânăr din satul ei natal. Totul s-a întâmplat, așa cum descria pr. Damian Pătrașcu, postulatorul cauzei ei de beatificare: Veronica Antal, declarată martiră pentru credinţă: „ca pe arenele de luptă de odinioară, un tânăr şi o tânără, se vor înfrunta, fiecare cu o armă în mână: agresorul cu un cuţit, Veronica cu coroana Rozariului”.

În cinstea Slujitoarei lui Dumnezeu, Veronica Antal s-a pictat o icoană în care să ilustreze cele mai importante virtuți trăite de ea. În această icoană, Veronica este reprezentată în tunică de culoare albastră și mantie albă. Se știe că tot timpul, se îmbrăca asemenea unei măicuțe, în veșminte foarte simple. În icoană, tunica de culoare albastră vrea să pună în evidență dimensiunea cerească la care aspira, trăirea ei spirituală și, așa cum se știe, Veronica avea ca prioritate meditarea și trăirea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, această culoare vrea să evidențieze sinceritatea cu care se angaja în ajutorarea semenilor ei.

Prin mantia albă, asemenea picturilor medievale, vrea să se indice credința ei în Cristos cel înviat, adevărul pe care l-a vestit prin cuvânt și faptă, curăția inimii și a sufletului; această culoare indică totodată înțelepciunea divină. Dovada simbolismului veșmântului alb a arătat-o și Raffaello când a pictat în Vatican virtutea credinței și înțelepciunii, înfățișându-le în alb. Mantia albă vrea să reprezinte și starea de fericire veșnică. Albul scoate în evidență chemarea ei prin rugăciune, la unitatea în credință a tuturor oamenilor, așa cum găsim și în evanghelia după Ioan, „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In 17,21).

Se mai observă în icoană că Veronica strânge la piept patru dintre cele mai de preț lucruri: Tau-ul franciscan, rozariul, crinul și ramura de palmier. Litera Tau constituie semnul mântuirii și semnul exterior al noutății vieții însemnate interior de sigiliul Duhului Sfânt, sigiliu dat nouă în dar în ziua botezului (Ef 1,13); Tau-ul este și semnul de recunoaștere al creștinului, adică al fiului lui Dumnezeu, al fiului scăpat din primejdie, al celui mântuit. În cartea Ecleziasticului, este  semnul ocrotirii puternice împotriva răului (cf. Ez 9,6). Datorită asemănării literei tau cu crucea, sfântului Francisc din Assisi atât de mult i-a plăcut acest semn încât a ocupat un loc important în viața și gesturile sale. În slujitoarea lui Dumnezeu, Veronica Antal, acest vechi semn profetic capătă actualitate, primește o nouă conotație, își redobândește forța mântuitoare, dând glas trăirii în sărăcie, unul dintre elementele fundamentale al vieții franciscane. Rozariul pe care îl ține în mâna stângă, indică rodnica devoțiunea către Maica Domnului. Zilnic se ruga și îndemna pe cei din jur la rugăciune, înălța rugi pentru cler și pentru popor, iar în felul acesta, se simțea mădular viu al Bisericii.

Mai vedem în icoană cum Veronica ține în mâna dreaptă crini albi, simbolul castității. Crinul simbolizează uitarea de sine și îmbrățișarea totală a voinţei lui Dumnezeu, așa cum spune Evanghelia după Matei: «Luaţi seama la crinii cîmpului cum cresc; nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia». (Mt 6,28-29). Îmbrăcată în veșmântul curăției, Veronica îmbrățișează ramura de palmier, simbolul martiriului, al sacrificiului suprem. Data de 24 august, ziua martiriului său reprezintă momentul culminant al vieții sale de credință, iar ramura de palmier din icoană, este tocmai simbolul renașterii la viața nouă în Cristos, al iubirii totale, al victoriei, al vieții veșnice, al regăsirii păcii în Cristos. Ucisă din ură faţă de credinţă, Veronica îndeplinește porunca Mântuitorului care spune: «Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc» (In 15,13-14).

Având la bază cuvântul evangheliei, îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute pe toţi, pentru ca exemplul de credință al în curând Fericitei Veronica Antal, să ne facă să trăim viața creștină cu demnitate, fidelitate şi curaj.

Distribuie cu: