Trei zile cu Papa Francisc

Distribuie cu:

Ca frate franciscan, să fiu în slujba Bisericii și a Sfântului Părinte în aceste zile a fost o mare onoare și responsabilitate, dar și o bucurie imensă. A fost o experiență deosebit de frumoasă și înălțătoare să fiu vocea în românește (vorbită sau scrisă-subtitrată) a Sfântului Părinte, să fac parte din „familia” sa, să călătorim împreună, să convorbim mult timp, în mod fratern, părintesc și prietenesc, să împărtășim experiențe, să absorb din înțelepciunea sa, să râdem împreună. M-am simțit mereu acasă în preajma Sanctității Sale, am respirat mereu o climă de familie în toți cei din jurul său. Am admirat mult profesionalitatea și seninătatea lor, spiritul lor de dăruire, de abnegație, de comuniune, de prietenie.

Pentru mine, personal, a fost o experiență foarte intensă și profundă, care mi-a invadat toată ființa de  bucurie și de pace. M-am încărcat înăuntrul meu, din punct vedere uman, spiritual și eclezial. Momentele trăite alături de Sfântul Părinte mi-au marcat și îmi vor marca semnificativ viața, vocația și misiunea mea, ca frate și preot. Nu le voi uita nicicând.

M-a impresionat mult la Sfântul Părinte umanitatea sa caldă, părintească, privirea sa pătrunzătoare, contemplativă, mereu pozitivă și senină, umilința și bunătatea sa, mistica trăirilor sale liturgice, grija și delicatețea sa, spontaneitatea, gingășia și simplitatea sa, simțul fin și relaxant al umorului.

Nu am putut să trec cu vederea un gest foarte simplu, dar care spune mult. Apropiindu-ne de Șumuleu Ciuc, șoferul i-a oferit Sfântului Părinte și nouă (în mașină mai era un agent de la SPP și eu) câte o bomboană. Nici n-am dus bine bomboană la gură, că Sfântul Părinte a și întins mâna să-i dau ambalajul pentru a-l pune de o parte; și a făcut-o în mod natural, spontan, firesc.

Începeam mereu ziua cu zâmbetul pe buze, datorită spiritului său umoristic. Îmi amintesc că într-o dimineața, la micul dejun, i-am și zis: „Sfinte părinte, nu ați uitat nici în dimineața aceasta să faceți rugăciunea lui Thomas Morus pentru a avea simțul umorului”. Și mi-a zâmbit părintește. 

Îmi povestea în mașină despre mama fraților Macabei care le vorbea lor, întărindu-i în credință, în dialect. Despre Dumnezeu suntem chemați să vorbim în dialect, adică la inimă, în mod simplu, pe înțelesul tuturor. Iar Sfântul Părinte, în aceste zile binecuvântate, ne-a vorbit în „dialectul” nostru, de la inimă la inimă, cu delicatețe, respect și în adevăr. Ne-a vorbit de cultura întâlnirii, de revoluția gingășiei, de iertare și împăcare, de fraternitate, armonie și unitate, ne-a invitat să învățăm să-i apreciem pe ceilalți, să vorbim frumos, să fim purtători de binecuvântări, de iubire și de pace.

Într-un moment de tensiune și diviziune, Papa ne-a arătat că putem fi și altfel: mai buni, mai îngăduitori, mai împăciuitori, mai răbdători, mai generoși, mai educați, mai uniți, mai iubitori, mai umani. Ne-a invitat să fim precum Abel, cu mâna întinsă, primitori, să vedem în celălalt un frate, să parcurgem calea împăcării, să construim împreună civilizația iubirii, să fim promotori ai dialogului și ai păcii, mărturisitori ai libertății și milostivirii, să mergem împreună în edificarea unei lumi mai bune, mai umane, mai drepte, mai fraterne, mai frumoase.

În mașină, întorcându-ne de la Blaj, mi-a mărturisit că l-au încântat frumusețile naturii în România pe care le-a admirat cu bucurie și spirit contemplativ: „În toate călătoriile făcute până acum, cel mai frumos peisaj l-am întâlnit în România”.

Să învățăm de la Sfântul Părinte și această lecție de viață: să ne bucurăm de ceea ce avem, să avem grijă de natură, de „casa comună”, să contemplăm frumusețea lui Dumnezeu în creația sa, să-l preamărim cu însuflețire pe Domnul, precum sf. Francisc de Assisi: „Lăudat să fii Domnul meu, cu toate creaturile tale!”.

O infinită recunoștință se revarsă din inima mea față de Dumnezeu, pentru toată bunătatea și iubirea pe care mi le-a arătat în aceste zile. Mulțumesc din inimă tuturor acelora care au avut încredere în mine și au făcut posibilă această experiență, în mod deosebit Excelenței Sale, Mons. Miguel Maury Buendia, Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova, și Părintelui Provincial, fr. Teofil Petrișor.

Trăirile intense, rugăciunea Sfântului Părinte și binecuvântarea primită de la Sanctitatea Sa înainte de a lăsa România, frumoasă grădină a Maicii Domnului, mi-au fortificat rădăcinile și mi-au dat curajul evanghelic și misionar de a risca mai mult și cu mai multă încredere pe Cuvântul lui Dumnezeu.

* * *

N.B.: Fr. Marius-Petru Bîlha este frate-preot al Provinciei „Sf. Iosif” din România, OFMConv., actualmente face parte din definitoriul Provinciei și slujește ca Rector formator la Institutul Teologic Franciscan din Roman. În cadrul vizitei Sanctității Sale, papa Francisc în România, a făcut parte din suita papală, în calitate de traducător oficial al Sfântului Părinte.

Album Foto:

Distribuie cu: