Loading...

Transitus-ul sfântului Francisc

Conform tradiției franciscane, în seara zilei de 3 octombrie, frații, împreună cu cei care trăiesc după carisma sfântului Francisc din Assisi, celebrează transitus-ul sfântului, adică trecerea sa spre veșnicie.

În seara de 3 octombrie 1226, Francisc a salutat, cântând, sora moarte.

Distribuie cu:

În seara zilei de 3 octombrie 1226, la vârsta de 44 ani, Francisc îşi încheia viaţa pământească, primind moartea proprie ca pe „o soră” care îl conducea la întâlnirea cu Tatăl ceresc şi cu Acela pe care L-a cunoscut, slujit şi iubit atât de mult în viaţa sa, Isus Cristos. Seraficul Părinte s-a îngrijit el însuşi de modul în care avea să treacă la viaţa cea veşnică, pentru a fi primit cu braţele deschise de Dumnezeu; a căutat şi pregătit el însuşi gesturile, cuvintele şi atitudinile potrivite.

Iată ce ne spune unul dintre biografii săi, Toma de Celano: „Puţinele zile care mai lipseau până la moartea sa le-a trăit rostind şi cântând imnuri de laudă, invitându-i pe fraţii săi ca să-l preamărească împreună cu el pe Cristos. De asemenea, îndemna şi pe toate celelalte creaturi ca să-l preamărească pe Dumnezeu, folosindu-se pentru aceasta de versuri compuse de el însuşi. Până şi moartea, pentru toţi înspăimântătoare şi dureroasă, era invitată să îl laude pe Dumnezeu şi întrucât simţea apropierea întâlnirii cu ea o aştepta ca pe un oaspete plăcut: Să fie binevenită moartea, sora mea”  (Vita II, 217).

Aşa cum l-a urmat pe Mântuitorul pe parcursul vieţii sale, la fel dorea să-l urmeze şi în moarte. Astfel, în acest moment al trecerii spre veşnicie, el face o sinteză a propriei vieţi şi o înmânează ca mărturie şi speranţă nouă, tuturor, care rămânem pe acest pământ.

 

Distribuie cu: