Tereza de Calcutta: o viață de Mamă. Episodul sosirii ei la Assisi
Distribuie cu:
În piața bazilicii Sfântului Francisc, tocmai în spate, era Maica Tereza. Sosise și ea și se pusese acolo, printre ultimele locuri.
Unde este dragoste și înțelepciune,
acolo nu este frică și nici ignoranță.
Unde este răbdare și umilință,
acolo nu este mânie și nici frământare.
Unde este sărăcie de bunăvoie,
acolo nu este lăcomie și nici calicie.
Unde este liniște și cugetare,
acolo nu este povară și nici risipă.
Unde este frică de Domnul pentru a păzi casa lui,
acolo dușmanul nu poate găsi ușa de intrare.
Unde este milostivire și discreție,
acolo nu este zădărnicie și nici cruzime.
Francisc din Assisi, Ammonizioni, XXVII, FF 177
Era frig în acea după-amiază de neuitat – 27 octombrie 1986 – în piața inferioară a bazilicii sfântului Francisc. Iar aici se apropia de final ultima parte a zilei de rugăciune pentru pacea în lume. Pe estradă, cu Ioan Paul al II-lea, reprezentanții principalelor religii ale Pământului, se pregăteau să termine ziua aceea încărcată de pelerinaje, post și rugăciune, valori comune tuturor confesiunilor mari ale lumii. Treizeci de mii de persoane sosiseră la Sfânta Maria a Îngerilor și la Assisi, din orice colț al Italiei, pentru a se uni în rugăciune. Peste un miliard de persoane au urmărit la televizor întâlnirea, transmisă în direct în treizeci și șase de țări. Per total fuseseră opt sute de jurnaliști care asiguraseră transmisiunea.
Ca să asiste la momentul concluziv al zilei, deschis de cuvintele lui Ioan Paul al II-lea – „Vom căuta să fim operatori de pace prin gând și faptă, cu mintea și inima îndreptate spre unitatea familiei umane” – erau prezenți aproximativ două sute de invitați speciali, bărbați și femei, care se așezaseră în partea pieței cea mai depărtată de estradă, unde se găseau Papa și reprezentanții de seamă ai celorlalte religii.
Aici, tocmai în spatele pieței, se afla și Maica Tereza de Calcutta. Sosise și ea și se pusese acolo, printre ultimele locuri. Responsabilul ceremoniei a băgat repede de seamă prezența ei – asta pentru că toți începuseră să privească spre locul unde se afla Fericita – și îi făcuse semn să poftească mai în față. Era îmbrăcată în rasa ei, subțire, foarte subțire pentru frigul acelei zile.
Doi frați ai conventului, părintele Vladimir Penev, decanul comunității noastre cu ai săi 87 de ani, și părintele Maximilian Mizzi, care ani buni a coordonat dialogul inter-religios la Assisi, observaseră degrabă că Maica Tereza era înfrigurată, că aproape tremura. Așa că o conduseră într-o încăpere dinăuntrul conventului, au înfășurat-o cu o pătură și i-au dat o cană de ceai fierbinte, cu câțiva biscuiți. Maica Tereza și-a recăpătat energia și începuse să schimbe câteva cuvinte cu frații.
Față de acest episod, inedit, îmi trece prin minte, așa cum a avut loc, citatul evanghelic: „Cei dintâi vor fi cei din urmă, și cei din urmă vor fi cei dintâi”.
Maica Tereza era foarte devotată sfântului Francisc. Lui i-a închinat și această rugăciune:
Să înălțăm rugăciunea noastră
prin Francisc din Assisi
prin el care a trăit până la sânge
învătățurile Tatălui.
El ne va învăța să iubim
El ne va învăța să pricepem.
El ne va da curajul să împărtășim.
A împărtăși este definiția supremă a unei mari iubiri.
Francisc ne va învăța cum să dăm
până la sânge,
cu desăvârșită bucurie!
Enzo Fortunato
(traducere din limba italiană de pr. Carol-Daniel Sabău, OFMConv.)
∗∗∗
(material apărut în ediția on-line a revistei www.sanfrancescopatronoditalia.it)
