Suntem cu toții frați
Deja sunt zile bune de când omenirea este tulburată de nesiguranță şi neliniște. Nesiguranța este dată din cauza stresului continuu al creșterii prețurilor sau al războiului mediatic sau neliniştea care este în lume cu privire la situația din Ucraina care se confruntă cu un război care aduce acestei ţări: exod, lacrimi, dezastre terestre, decese şi multe alte pierderi.
Distribuie cu:
De la începutul războiului mulţi oameni, consacraţi şi fraţii au rămas impresionaţi de mulţimea din Ucraina care aleargă încoace şi încolo, încercând să scape din faţa armelor şi a morţii. Femei şi copii, tineri şi bătrâni pleacă să caute liniştea şi pacea în lume, în locuri mai aproape de patria lor cum este România, Polonia sau alte ţări mai îndepărtate.
În țara noastră, mai multe convente şi-au deschis porţile oferind adăpost acestor oameni năpăstuiţi. Experienţa cu aceşti oameni refugiaţi impresionează pe toţi şi pe fraţi, dar şi pe credincioşi. Nimeni nu se aştepta ca după valuri de pandemie să fie în casele noastre şi valuri de refugiaţi care caută un adăpost.
În acest sens în conventele franciscane de la Galaţi, Huşi, Oradea… convente situate la frontieră, fraţii au primit în convente familii cu refugiaţi din Ucraina.
O familie care este în comunitatea fraţilor de la Oradea descrie situaţia dramatică prin care trece poporul ucrainean: ,,a fi refugiat este o experiență înfricoșătoare și neașteptată. Într-o clipă, toată viața liniștită părea să se sfârșească. Trecutul pare un vis, viitorul este necunoscut. Fără planuri, fără speranță. Uneori plângem, alteori râdem, alteori intrăm în panică. Este foarte greu să te menții într-o stare emoțională bună. Doar încrederea în Domnul și nădejdea în mila lui ne pot menține în această stare.
Am convingerea fermă că Dumnezeu are un plan pentru viața mea și că acel plan este cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla. Și sarcina mea este să rămân cu El, să nu refuz planul Său. Rugăciunea, Liturghia, gândurile constante despre mila lui Dumnezeu – aceasta este puterea noastră. Dorim să mulțumim sincer României, oamenilor săi frumoși, primitori și plini de compasiune. Ne închinăm înaintea Bisericii”.
E un mare lucru a citi în semnele timpului prezent evanghelia. Să nu cădem în extreme așteptând sfârșitul, ci să trăim prezentul trăind cu toţii fraţi aşa cum ne-a lăsat exemplu Mântuitorul: ,,da-ţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide, cereţi şi veţi primi” pentru a fi copiii aceluiaşi Tată, care este în ceruri şi pe pământ, fraţi care se roagă împreună: Tatăl nostru.
Pace şi Bine!