Stema heraldică a Ordinului Franciscan

Distribuie cu:

Două brațe încrucișate, iar în centrul lor o cruce: aceasta este stema Ordinului întemeiat de sfântul Francisc din Assisi. O întâlnim, deseori, mai ales în bisericile franciscane, sau în vreunul din actele oficiale ale Ordinului. Un simbol, dar ar fi mai bine să-l definim o „stemă heraldică”, aceasta este denumirea oficială.

În Enciclopedia „Treccani”, găsim următoarea definiție a „stemei heraldice”: „Un complex de imagini, resturi, coji, fragmente, ornamente exterioare, reprezentate după anumite reguli bine stabilite, ce au scopul de a marca persoane sau instituții”. Așadar, o imagine, o figură, un simbol, ce face trimitere la o persoană sau o instituție. În simbolul franciscan, în fond, par să fie prezente ambele – figura și persoana – având în vedere că acele brațe încrucișate ne amintesc de sfântul fondator.

Și tocmai despre sfântul Francisc din Assisi și acele brațe încrucișate ne vorbește o legendă interesantă: ne aflăm către 1213, pe când Sărăcuțul fusese găzduit la castelul din Susa de către Beatrice de Geneva, soția lui Tommaso I, conte de Savoia. Contesa i-a dăruit Sfântului un teren pe care să se construiască un convent. În semn de recunoștință și pentru a-i împlini dorința acestei doamne de a-i lăsa o amintire, sfântul Francisc și-a rupt una dintre mânecile hainei și i-a dăruit-o nobilei femei. Pe drumul de întoarcere, Sfântul din Assisi, având un braț gol și unul îmbrăcat, îi binecuvânta pe cei pe care-i întâlnea așezându-și brațele în formă de cruce asupra lor. Relicva acelei celebre mâneci din haina lui Francisc se poate vedea și astăzi în catedrala orașului Chambery din Franța.

Însă mai există un episod legat de această stemă cu brațele încrucișate. Este povestit de biograful sfântului Francisc, sfântul Bonaventura, în Legenda major: „Apropiindu-se momentul trecerii sale din lumea aceasta, i-a chemat la sine pe toți frații care locuiau în acel loc (…) și în timp ce era înconjurat de fiii săi, patriarhul celor săraci, omul sfânt, aproape orb și pe moarte, și-a încrucișat mâinile și le-a ridicat în formă de Cruce asupra lor (îndrăgise mereu acest gest) și i-a binecuvântat pe toți frații, prezenți și absenți, prin puterea și în numele Răstignitului”.

Dar cum s-a născut această stemă? Într-o cercetare recentă intitulată „Stema franciscană: origine și dezvoltare” (Roma, 2009, Institutul istoric al Capucinilor), Servus Gieben, Directorul emerit al Muzeului istoric al Capucinilor din Roma, a condus o cercetare amănunțită despre originea și evoluția stemei Ordinului Serafic. Potrivit acestui cercetător, originea stemei urcă undeva către sfârșitul secolului al XV-lea, și ar trebui atribuită sfântului Bonaventura de Bagnoregio. Într-un text, intitulat „Vinea Sancti Francisci”, scris de către un autor anonim, publicat în 1518 la Anvers, în Belgia, este relatată următoarea legendă: „Sf. Bonaventura fiind numit cardinal, întrucât renunțase la lume cu toate deșertăciunile sale, nu voia revină la ceea ce călcase în picioare. Iar pentru a rămâne cât mai străin lumii și pentru ca nimănui să nu-i facă plăcere când avea să vadă stema sa nobilă printre cele ale cardinalilor, a poruncit să i se facă o stemă specială, corespunzătoare stării sale. I s-a pictat o spadă albastră cu mâna Domnului nostru Isus Cristos și cu mâna sfântului Francisc răstignite în credință una peste cealaltă. Iar aceasta este stema Fraților Minori, în fundalul căreia se poate vedea o câmpie albastră, detaliu ce vrea să sugereze că toate gândurile, operele și faptele lor sunt îndreptate spre cer. Trebuind să se gândească la fidelitatea pe care prin profesiunea lor i-au promis-o lui Dumnezeu și tuturor sfinților săi, aceste mâini sunt răstignite împreună, pentru că din această unire nu trebuie să fie niciodată separate și eliberate”.

Există o părere unanimă că doar în timpul mandatului ministrului general, Francesco Sansone (1475-1499) stema ar fi fost oficializată cu unele modificări. A fost eliminat cuiul, iar cele două mâini se puteau deosebi prin adăugarea brațelor: unul acoperit de mâneca hainei sfântului Francisc, celălalt complet gol al lui Isus Cristos. Astfel, stema exprima semnificația simbolică a pactului indisolubil dintre Ordinul Franciscan și Biserica lui Cristos.

Ulterior, prin înmulțirea numărului de comunități din cadrul familiei franciscane, fiecare nouă congregație a adăugat stemei unele modificări pentru a garanta propria recunoaștere: de exemplu, în unele steme găsim adăugarea crucii sau a cingolului franciscan, în sfârșit, a coroanei de spini; de asemenea, unele simboluri ale Pătimirii Domnului, precum și diferite alte decorațiuni.

Traducere din limba italiană de fr. Virgil Blaj OFMConv.

*

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.it

Distribuie cu: