Sfinţirea pietrei de temelie a viitoarei biserici din Osebiţi

Distribuie cu:

Câtă bucurie a adus atâţia ani frumuseţea bisericii din Luizi-Călugăra! Câte laude a primit ea de fiecare dată când cineva nou îi calca pragul! Si câtă mândrie a stârnit în inima luizienilor! Însă destinul unui lăcaş de cult nu este acela de a crea orgoliu şi fală pentru credincioşi, ci de a servi rugăciunii şi înălţării minţii şi inimii către Creator. Acest gând, precum şi o comună mare, întinsă pe trei dealuri, cu o singură Biserică a fost imboldul unui proiect pentru o Biserica nouă, pentru cei pe care distanţa şi drumul greu spre centrul comunei i-a ţinut departe de acest lăcaş minunat. Capela actuală din cimitirul din Osebiţi deserveşte cu greu serviciului liturgic, mai ales în timpul iernii, când frigul devine mai puternic decât bucuria de a fi în Casa Domnului, şi al verii, când caldura toropeşte orice gând curat îndreptat către Dumnezeu. Acest proiect, la dorința credincioșilor și inițiativa Pr. Paroh, Daniel Anton Lucaci, sub semnatura domnului architect Vlad Dimitriu şi a domnului inginer de structură Grapă Constantin, a fost înaintat spre aprobare către Episcopia Romano-Catolică din Iaşi în urma cu câteva luni, iar cu sprijinul primăriei din Luizi-Calugăra care a concesionat terenul pentru noua Biserică, dar și sprijinul financiar acordat, au fost demarate lucrările. Noua Biserica are ca dimensiuni 34 m lungime, 16 m lățime, iar înălțimea turnului este de 37 m.

Sfinţirea pietrei de temelie a viitoarei biserici din Osebiţi

Piatra de temelie a viitoarei biserici din Osebiţi (Luizi Călugăra, BC), cu hramul “Înălţarea Domnului”, a fost sfinţită în cadrul unei ceremonii speciale de către PS Aurel Percă la data de  18 noiembrie 2013. Cu adevărat o sărbătoare, care a început la ora 16, când, invitaţi în noua Biserică, a cărei forme o puteam delimita cu ajutorul fundaţiei deja turnate, am ascultat Cuvântul Domnului, ca şi cuvântul de încurajare al Preasfinţitului. După citirea documentului  care nota timpul cronologic, ca şi numele importante ale timpului, anul Domnului 2013, Suveran Pontif al Bisericii fiind Papa Francisc,  PS Petru Gherghel, episcop de Iași, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, pr. Emilian Cătălin, Ministru Provincial al Provinciei Franciscane din Romania, pr. Daniel-Anton Lucaci, paroh al comunităţii din Luizi-Călugăra şi dl. Aurel Varga, primarul comunei Luizi-Călugăra,  acesta a fost înglobat într-un bloc de beton armat, iar  dintre cei prezenți, mai sus menţionati, au sigilat documentul așezându-l la temelia noii Biserici. Cu drag ne-am amintit pasajul biblic în care regele David a considerat necesară construcţia unei case pentru Dumnezeu, la îndemnul Preasfinţitului.
A urmat o Sfântă Litughie la ora 17 în Biserica mare, frigul de afară făcând imposibilă celebrarea ei în locul noului lăcaş, aşa cum ar fi fost normal. Lecturile citite în cadrul acesteia au scos şi mai mult în evidenţă nevoia comunităţii luiziene de a mai avea un loc de rugăciune şi comuniune în prezenţa Domnului. În cadrul predicii PS Aurel a descris construirea primei biserici creştine. Sf. Petru, în dorinţa de a construi un lăcaş sfânt Domnului, a cerut ajutorul chiar lui Isus. Acesta l-a trimis pe rând la fiecare dintre evanghelişti, până când noua lui casă a avut acoperiş, micile detalii rămânând a fi făcute de urmaşii sfântului Petru. Aceasta pildă ne poate duce cu gândul, pe deoparte, la sensul spiritual, la faptul că biserica, o comunitate crestină, trebuie clădită pe evanghelie, iar pe de altă parte, la sensul propriu, acela că pentru fiecare parte a construcţiei trebuie să ne bazăm pe ajutorul de sus. La final, preasfinţitul nu a ezitat să ne încurajeze. Orice lucru măreţ cere sacrificii, iar în aceste timpuri grele este nevoie de eforturi care nu vor rămâne însă nerăsplătite. Dacă omul îşi construieşte case în timpuri grele, nu va primi el însutit ajutor de la Dumnezeu pentru a construi o casă pentru El?
La finalul celebrării, Pr. paroh a adus mulțumiri: mai întâi Bunului Dumnezeu care ne-a rânduit a cest proiect și care îl susține cu harul său, apoi celor prezenți, încurajând totodată întreaga comunitate la susținerea lui.
Un proiect curajos, aş spune eu, care cere eforturi financiare suplimetare într-un timp în care cu greu mai reuşeşte omul să îşi asigure un trai bun. Gândul la cei bătrăni, care se deplasează cu greu la o distanţă atât de mare, care suportă cu greu frigul sau căldura dintr-o capelă ca cea a cimitirului, este oare mai uşor decât gândul că nu vom mai putea pune la fel de mult deoparte pentru timpuri grele? Mândria de a fi construit ceva grandios nu va fi oare mai mare decât cea de a-l fi moştenit? Si, mai presus de toate, încrederea în ajutorul Domnului nu este mai mare decât teama de a rămâne probabil cu mai puţine economii? Contribuţia noastră nu va fi oare însutită de Dumnezeu? Pornim la drum cu credinţă, ea să ne fie stânca pe care vom clădi noua Casa a Domnului şi astfel nu se va clătina. Cu şi mai multă bucurie vom privi atunci faţa lui Isus, când vom şti că am făcut ceva concret cu credinţa noastră. Domnul să ne binecuvânteze şi să ne ajute pe toţi!

Monica-Alina Gabor

(sursa: http://www.parohialuizicalugara.ro)

Pentru a vizualiza mai multe fotografii accesați Albumul foto

Distribuie cu: