Loading...

Sfântul Francisc din Assisi și făpturile

Făpturile au țesut cu Francisc relații insolite; animalele, îndeosebi, pentru instinctul cu care au fost înzestrate de natură.

Sfântul Francisc din Assisi și făpturile

Distribuie cu:

Viața lui Francisc a căpătat conotațiile unui cântec de laudă: un om împăcat cu sine, el a fost capabil să dialogheze cu oricine, cu semenii săi, cu animalele și cu întreaga făptură. Motiv pentru care făpturile au țesut cu el relații insolite; animalele, îndeosebi, pentru instinctul cu care au fost înzestrate de natură, au înțeles că nu aveau de ce să se teamă de el și îi arătau, prin urmare, prietenia. Așa s-a întâmplat că un iepure care a fost dăruit cadou cuiva, după ce a fost eliberat, în loc să fugă în desișul pădurii, a ales să se întoarcă la glasul care-l chema, adică la Francisc; un fazan, fiind dus într-o plantație de viță-de-vie, s-a reîntors încăpățânat la Francisc, iar atunci când a fost dăruit unui medic, și acesta îl ofensă, n-a mai mâncat nimic până ce nu a fost adus la picioarele omului lui Dumnezeu; sau la Verna, un vultur îl trezea periodic cu sunetul lui când era timpul de rugăciune; sau rândunelele care au încetat să mai ciripească în înaltul cerului, pentru a nu-l deranja în predicarea lui.

E adevărat că nu putem lua totul ad litteram, însă cu certitudine nu lipsește istoricitatea unui episod – foarte probabil – care stă la originea faimoasei povestiri a lupului de la Gubbio. Se spune că Francisc se afla în trecere pe lângă abația S. Verecondo, aproape de Gubbio, când se lăsa noaptea. Era călare pe un măgar și întovărășit de un frate.

De îndată ce îl văzuseră, țăranii i-au cerut să rămână cu ei, ca să nu fie sfârtecat de lupi. Însă el le răspunse: „Eu nu i-am făcut niciun rău fratelui lup, de ce ar îndrăzni atunci el să-l înfulece pe fratele nostru măgar. Stați liniștiți, copii, și temeți-vă doar de Dumnezeu”. Așa că și-a văzut de drum, fără să întâmpine obstacole, așa cum avea să mărturisească unul dintre țăranii prezenți la acel episod.

Așadar, lui Francisc nu i-a fost teamă de lup, întrucât îi judeca agresivitatea acestuia din urmă ca răspuns al agresivității omului. Francisc era convins că dacă omul n-ar fi făcut nimic rău (animalelor și, am putea presupune, plantelor și oricărei creaturi), n-ar fi fost nici el atacat, agresat, iar universul s-ar fi întors la armonia dintâi ce domnea în paradisul primilor părinți care n-au ascultat de Dumnezeu.

Acea armonie pe care păcatul o distruge, înainte de toate, chiar în noi înșine.

(traducere din limba italiană de fr. Carol Daniel Sabău)

***

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.it

Distribuie cu: